Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru IN VÂRF

 Rezultatele 31 - 40 din aproximativ 264 pentru IN VÂRF.

ÎMPUNSĂTURĂ

ÎMPUNSĂTÚRĂ , împunsături , s . f . 1. ( La cusături ) Împungere cu acul ; p . ext . locul unde a pătruns acul ( sau vârful ascuțit al altui obiect ) . 2. Fig . Înțepătură ( 2 ) . - Împuns ( part . lui împunge ) + suf . -

 

ÎNȚEPA

... vb . I . 1. Tranz . și refl . A ( se ) împunge ușor cu un ac , cu un ghimpe , cu o țeapă , cu orice obiect cu vârf ascuțit . 2. Tranz . Fig . A face aluzii răutăcioase la adresa cuiva ; a ironiza . 3. Tranz . ( Înv . ) A trage în ...

 

ÎNFIGE

... ÎNFÍGE , înfíg , vb . III . 1. Tranz . A face ca un obiect cu vârf ascuțit să intre adânc În ceva ; a împlânta , a vârî . 2. Refl . Fig . ( Fam . ) A se apuca de ceva ...

 

ȘESTINĂ

ȘESTÍNĂ , șestine , s . f . ( Reg . ) Loc neted pe vârful unui munte . - Șest ( reg . " șes " < lat . ) + suf . -

 

ȘIȘTOR

ȘIȘTÓR , șiștori , s . m . ( Pop . ) 1. Par ascuțit care se pune în vârful caselor țărănești . 2. Fiecare dintre drugii de lemn prinși la capete în târcoalele prâsnelului morii . - Et .

 

ȘPERACLU

ȘPERÁCLU , șperacle , s . n . Instrument de metal ( de forma unui cui cu vârful puțin întors ) care servește la descuierea sau la încuierea unei uși , a unui

 

ȘPIȚ

ȘPIȚ ^2 , șpițuri , s . n . 1. ( Tehn . ) Unealtă formată dintr - o bară de oțel cu vârful ascuțit , folosită la găurirea pietrelor naturale și artificiale sau la prelucrarea suprafeței lor . 2. ( Tipogr . ) Linie simplă sau înflorată , care se pune ca ornament la sfârșitul articolelor sau al capitolelor . 3. Nume dat extremității ascuțite sau muchiei unor obiecte , construcții etc . 4. ( Reg . ) Țigaret scurt . ȘPIȚ ^1 , șpiți , s . m . Numele unei rase de câini de talie mică , cu păr pufos , cu urechi drepte și bot ascuțit ; câine din această

 

ȘTEMPEL

... ȘTÉMPEL , ștempele , s . n . 1. ( Tipogr . ) Vârf

 

ȘTIR

ȘTIR s . m . Nume dat la trei plante erbacee , dintre care una cu tulpina ramificată , cu flori verzi dispuse în ghemulețe rotunde și cu frunze comestibile ( Amaranthus angustifolius ) , alta cu tulpina dreaptă , solidă și păroasă , cu flori verzi , mărunte , reunite într - un spic ca un fel de pămătuf la vârful ramurilor , și care servește ca nutreț pentru porci ( Amaranthus retroflexus ) , iar a treia cu frunzele roșii și florile purpurii , dispuse în ghemulețe rotunde la subsuoara frunzelor superioare sau în spice lungi și subțiri , folosită ca plantă ornamentală ( Amaranthus

 

ȘURUBELNIȚĂ

ȘURUBÉLNIȚĂ , șurubelnițe , s . f . Unealtă metalică alcătuită dintr - o tijă cu mâner , având vârful lățit ca un tăiș și servind la înșurubarea și deșurubarea șuruburilor . [ Var . : șurupélniță s . f . ] - Șurub + suf . -

 

ȚÂRÂIT

ȚÂRÂÍT^2 , țârâituri , s . n . Faptul de a țârâi ^2 ; ( concr . ) sunetul , zgomotul produs astfel ; țârâitură . - V. țârâi ^2 . ȚÂRÂÍT^1 adv . ( În legătură cu modul de a cânta la un instrument cu coarde ) Din vârful arcușului , fără rezonanță ;

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>