Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru IMPUS

 Rezultatele 31 - 40 din aproximativ 55 pentru IMPUS.

INCUMBA

... INCUMBÁ , pers . 3 incúmbă , vb . I. Intranz . ( Despre sarcini , obligații ) A se impune

 

MĂREȚ

... MĂRÉȚ , - EÁȚĂ , măreți , - e , adj . 1. Care trezește admirație , care se impune

 

NECESITA

... necésită , vb . I. Tranz . ( Rar ) A cere ( în mod imperios ) , a reclama ( ceva necesar ) , a pretinde , a impune

 

NECESITATE

... NECESITÁTE , necesități , s . f . 1. Ceea ce se cere , se impune să se facă ; ceea ce este de absolută trebuință ; trebuință , nevoie . 2. Categorie filozofică care desemnează însușirile și raporturile care au un temei intern , decurgând ...

 

NEVOIE

... NEVÓIE , nevoi , s . f . 1. Ceea ce se cere , se impune să se facă ; trebuință , necesitate , cerință ; spec . chestiune , situație , afacere a cărei rezolvare are caracter urgent , presant . 2. Stare de sărăcie , de lipsă ...

 

OBLIGA

... OBLIGÁ , oblíg , vb . I . 1. Tranz . A constrânge , a sili ( pe cineva la ceva ) ; a impune . 2. Tranz . și refl . A ( se ) îndatora . 3. Refl . A se angaja , a - și lua o sarcină , o răspundere ...

 

ONEROS

... ONERÓS , - OÁSĂ , oneroși , - oase , adj . ( Despre contracte , convenții etc ) Care impune

 

OPOZIȚIE

OPOZÍȚIE , opoziții , s . f . I. 1. Raportul dintre două lucruri sau două situații opuse , contradictorii ; deosebire izbitoare , contrast . 2. Împotrivire , opunere , rezistență . 3. ( Fil . ) Noțiune a dialecticii desemnând un stadiu mai înalt de dezvoltare a contradicției decât deosebirea , stadiu în care obiectul unitar de dedublează în contrarii ce se exclud . 4. Poziție a două corpuri cerești care , privite de pe pământ , se găsesc pe bolta cerească diametral opuse . 5. ( Jur . ) Manifestare de voință destinată să împiedice îndeplinirea unui act juridic sau să impună anumite condiții acestei îndepliniri . 6. ( Lingv . ) Diferență , de obicei fonetică , cu sau fără valoare funcțională , între două unități lingvistice . II. ( În țările cu regim parlamentar ) Totalitatea persoanelor care fac parte dintr - un grup politic potrivnic partidului aflat la putere ; politica pe care o duce acest grup față de partidul la putere . [ Var . : ( înv . ) opozițiúne s .

 

POZĂ

... PÓZĂ , poze , s . f . 1. Atitudine pe care cineva și - o impune

 

PREDOMINA

... PREDOMINÁ , predómin , vb . I . Intranz . A se impune prin număr , forță , valoare , autoritate ; a se ridica deasupra altora , a avea întâietate , a domina , a predomni ...

 

PREGNANT

... PREGNÁNT , - Ă , pregnanți , - te , adj . Care iese în relief , care se impune

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>