Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru IMPOZIT
Rezultatele 31 - 40 din aproximativ 59 pentru IMPOZIT.
IMUNITÁTE s . f . 1. Rezistență a organismului față de acțiunea microbilor patogeni sau a produșilor toxici ai acestora . 2. ( În societatea medievală ) Privilegiu acordat sau recunoscut la cerere , printr - un act al monarhului , stăpânilor de pământ de a judeca , de a strânge impozite , de a ridica la oaste etc . pe domeniile lor , fără amestecul reprezentanților puterii centrale . 3. Ansamblu de drepturi sau de privilegii de care se bucură unele categorii de
... MAJORÁ , majorez , vb . I . Tranz . A face mai mare ( un preț , un impozit
MAJORÁT^2 , - Ă , majorați , - te , adj . ( Despre prețuri , impozite etc . ) Mărit ^4 , sporit . - V. majora . MAJORÁT^1 s . n . Vârstă la care o persoană devine majoră ( 1 ) ; starea ( juridică a ) persoanei majore ; majoritate
... MORĂRÍT s . n . 1. Meseria morarului ; morărie . 2. Operație de măcinare a cerealelor ( sau a altor materiale ) . 3. Impozit
NART , narturi , s . n . 1. Sumă de bani fixată în trecut de autorități ca limită maximă a impozitului pe produse , pe vite etc . 2. Preț maximal fixat în trecut de autorități pentru vânzarea anumitor mărfuri de primă necesitate ; p . ext . preț al unei mărfi . 3. Normă de muncă pe care țăranii clăcăși erau obligați să o realizeze într - o zi pe moșia
NEIMPOZÁBIL , - Ă , neimpozabili , - e , adj . Care este scutit de impozite . - Ne - +
NET , - Ă , neți , - te , adj . 1. ( Adesea adverbial ) Clar , deslușit , precis ; hotărât , categoric . 2. ( Despre venituri ) Din care s - au scăzut cheltuielile , impozitele ; curat ; ( despre greutatea mărfurilor ) din care s - a scăzut daraua ,
NÉTO adv . ( Și adjectival ) Fără impozite , rețineri sau alte cheltuieli ; fără
OHÁBĂ , ohabe , s . f . ( Înv . ) 1. Moșie ( ereditară ) inalienabilă , scutită de impozite și de prestații . 2. Denumire a imunității boierești și mănăstirești în evul mediu , în Țara
OHÁBNIC , - Ă , ohabnici , - ce , adj . ( Înv . și pop . ; despre proprietate ) 1. Care nu poate fi înstrăinat ; inalienabil , de veci ; scutit de impozite și de prestații . 2. ( Despre proprietari ) Care stăpânește o moșie ohabnică ( 1 ) . ( Despre robi , slugi etc . ) Legat pe viață de ohabă ( 1 ) . [ Var . : ohávnic , - ă
... OIERÍT^1 s . n . Dare în natură sau în bani percepută în evul mediu , în Țara Românească asupra oilor ; impozit plătit pentru pășunatul oilor . [ Pr . : o - ie - ] - Oaie + suf . - ărit . OIERÍT^2 s . n . Creșterea oilor ; p . ext . păstorit ; oierie ^2 . [ Pr . : o - ie - ] - Oier ...