Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru IMOBIL

 Rezultatele 31 - 40 din aproximativ 42 pentru IMOBIL.

PIRONIT

... PIRONÍT , - Ă , pironiți , - te , adj . 1. Bătut , înțepenit , fixat în piroane . 2. Imobil

 

PLOMBĂ

... Lucrare executată de dentist pentru a astupa o carie dentară ; ( concr . ) material special alcătuit din amalgam , porțelan etc . , folosit pentru această lucrare . 2. Imobil

 

PLOMBA

... A trata și a astupa o carie dentară cu o plombă , a pune o plombă . 2. A construi un imobil între două clădiri între care urmează să se încadreze . 3. A astupa gropile dintr - o îmbrăcăminte rutieră cu agregate minerale , legate de obicei ...

 

PNEUMOCOC

PNEUMOCÓC , pneumococi , s . m . Bacterie sferică , imobilă , patogenă , care provoacă la oameni pneumonia și alte infecții ale arborelui respirator , iar la animale septicemie . [ Pr . : pne -

 

PROPRIETĂREASĂ

... PROPRIETĂREÁSĂ , proprietărese , s . f . Soția unui proprietar ; deținătoare a unui bun , în special a unui imobil

 

PROPRIETAR

... PROPRIETÁR , - Ă , proprietari , - e , s . m . și f . Persoană care are drept de proprietate asupra unui bun ; stăpân , posesor ; spec . persoană care posedă un imobil

 

PROPRIETATE

... PROPRIETÁTE , proprietăți , s . f . 1. Stăpânire deplină asupra unui bun ; ( concr . ) bun material stăpânit , mai ales pământ ( agricol ) sau imobil , în baza unui drept recunoscut . 2. Trăsătură predominantă care caracterizează o ființă , un lucru , un fenomen etc . și care diferențiază o ființă de alta , un ...

 

RECHIZIȚIE

RECHIZÍȚIE , rechiziții , s . f . Măsură excepțională prin care un organ al administrației de stat obligă pe cetățeni la cedarea temporară a unor bunuri mobile sau imobile ( contra plată ) pentru nevoile armatei sau ale

 

STĂTĂTOR

... STĂTĂTÓR , - OÁRE , stătători , - oare , adj . 1. Care stă pe loc , care nu se mișcă , imobil , fix ; ( în special despre ape ) care nu curge . 2. ( Înv . : despre oameni ) Cu locuința statornică ; stabil . 3. ( În loc . adj . ) De sine stătător = care poate ...

 

STATOR

STATÓR , statoare , s . n . Parte a unei mașini de forță ( generatoare sau motoare ) care este imobilă în timpul funcționării mașinii , fiind solidarizată cu carcasa mașinii sau constituind însăși

 

SUBCHIRIAȘ

... SUBCHIRIÁȘ , - Ă , subchiriași , - e , s . m . și f . Persoană care închiriază un imobil

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>