Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru GURĂ
Rezultatele 31 - 40 din aproximativ 181 pentru GURĂ.
BÓLTĂ , bolți , s . f . 1. Zidărie sau construcție cu partea superioară arcuită în formă de semicerc sau numai bombată în sus . 2. ( În sintagmele ) Boltă craniană = partea superioară a cutiei craniene . Boltă palatină = palat ^1 , cerul - gurii . 3. ( Reg . ) Prăvălie , dugheană . [ Var . : ( reg . ) boáltă s .
BOT , boturi , s . n . 1. Partea anterioară a capului unor mamifere , cuprinzând gura ( și nasul ) . 2. Fig . Partea ascuțită sau lunguiață a unui obiect ; vârf ; partea din față a unui vehicul cu tracțiune mecanică . Botul cizmei . Botul automobilului . Botul locomotivei . - Et .
BOTÓS , - OÁSĂ , botoși , - oase , adj . ( Despre oameni ) 1. Cu gura mare , în formă de bot ( 1 ) . 2. Fig . Bosumflat , supărat . 3. Fig . ( Fam . ) Obraznic , arogant . - Bot + suf . -
BRAHIOPÓD , brahiopode , s . n . ( La pl . ) Clasă de nervertebrate marine cu cochilie bivalvă și cu două brațe pe laturile gurii ( Brachiopoda ) ; ( și la sg . ) animal din această clasă . [ Pr . : - hi -
BROÁSCĂ , broaște , s . f . I. Nume dat mai multor animale amfibii din clasa batracienilor , fără coadă , cu picioarele dinapoi mai lungi , adaptate pentru sărit , cu gura largă și ochii bulbucați . II. 1. Compus : broasca - apei = plantă erbacee acvatică cu frunze lucioase , cufundate în apă , și cu flori verzui ( Potamogeton lucens ) . 2. Plantă arborescentă exotică cu flori mari , galbene și cu frunze groase , cultivată ca plantă de ornament ( Opuntia ficus indica ) . III. Mecanism montat la o ușă , la un sertar etc . , pentru a le încuia cu ajutorul unei
BURDÁC , burdace , s . n . ( Reg . ) Urcior cu gura strâmtă și cu dop . - Et . nec . Cf . %
BÚZĂ , buze , s . f . l . Fiecare dintre cele două părți cărnoase care mărginesc gura și acoperă dinții . 2. Margine a unor obiecte , a unor vase . Buza străchinii . 3. Culme a unui deal , a unui pisc ; margine a unui șanț , a unei păduri etc . 4. Ascuțiș al unor instrumente de tăiat ; tăiș . 5. ( În sintagma ) Buză de bandaj = partea proeminentă a bandajului montat pe roțile autovehiculelor de cale ferată , care servește la menținerea și la conducerea vehiculului respectiv pe
... 1. Obiect confecționat din blană de oaie sau de alt animal și care servește la acoperirea capului . Bună ziua , căciulă ( că stăpânu - tău n - are gură ) ! se spune , în bătaie de joc , unuia care nu salută . 2. Obiect în formă de căciulă ( 1 ) ( care servește ca acoperământ pentru coșuri , canale etc ...
CĂPCĂÚN , căpcăuni , s . m . Ființă fabuloasă din mitologia populară românească , închipuită cu trup de om și cu cap de câine , uneori cu două capete și cu două guri , despre care se spune că mânca
... CĂSCĂÚND , - Ă , căscăunzi , - de , s . m și f . ( Pop . ) Gură
CĂSCÁT^2 - Ă , căscați , - te , adj . 1. Care stă cu gura deschisă , privind neatent ; p . ext . nătăfleț , bleg , neatent . 2. ( Despre ochi ) Holbat , zgâit . 3. Care prezintă o deschizătură sau o crăpătură . - CĂSCÁT^1 , căscaturi , s . n . Faptul de a căsca ( 2 ) ; căscătură ( 1 ) , căscare . - V.