Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru GEOLOGIC
Rezultatele 31 - 40 din aproximativ 68 pentru GEOLOGIC.
FORMÁȚIE , formații , s . f . 1. Alcătuire , întocmire , organizare , constituire . 2. ( Geol . ) Strat de roci caracterizate prin anumite particularități ale constituției lor și care s - au format în anumite condiții geologice dintr - o anumită perioadă de timp . 3. Fel în care este dispusă o unitate militară pentru adunare , marș sau luptă . 4. Ansamblu , echipă artistică . 5. Componența unei echipe sportive ; echipă sportivă . 6. Combinație de cifre , de figuri sau de poziții la unele jocuri sportive , distractive sau de noroc ( șah , loto , pronosport etc . ) . [ Var . : formațiúne s .
FOSILIZÁRE , fosilizări , s . f . Acțiunea de a se fosiliza și rezultatul ei ; ansamblu de fenomene fizice , chimice și biologice care intervin după moartea unui organism și care fac posibilă conservarea lui în straturile geologice . - V.
... GEOSINCLINÁL , geosinclinale , s . n . Regiune mobilă a scoarței terestre care suferă , în cursul timpului geologic , o scufundare intensă , însoțită de manifestări vulcanice și de acumulare a unor serii de depozite sedimentare de mare grosime , transformându - se ulterior într ...
HIPOGÉN , - Ă , hipogeni , - e , adj . ( Despre roci , procese geologice etc . ) Care își are originea în interiorul
INTERGLACIÁR , - Ă , interglaciari , - e , s . n . , adj . 1. S . n . Interglaciație ; depozit apărut în timpul unei interglaciații . 2. Adj . ( Despre perioade geologice ) Cuprins între două glaciații , care se referă la interglaciație , care aparține interglaciației . [ Pr . : - ci -
MAGNETOTELÚRIC , - Ă , magnetotelurici , - ce , adj . ( Despre metode de prospectare geologică ) Care identifică zăcăminte pe baza câmpurilor magnetice ale
MEZOZÓIC , - Ă , mezozoici , - ce , adj . s . n . 1. S . n . Eră geologică caracterizată prin mișcări importante ale scoarței pământului și prin apariția primelor păsări , a primelor mamifere și a primilor pești osoși ; eră secundară . 2. Adj . Care aparține erei mezozoice ( 1 ) , care se referă la această eră ; secundar ^2 . [ Pr . : - zo -
MINERALOGÍE s . f . Disciplină geologică fundamentală care se ocupă cu studierea structurii , caracterelor morfologice , fizice și chimice ale mineralelor , precum și cu modul de formare a acestora și a asociațiilor lor
MONOCLINÁL , - Ă , monoclinali , - e , adj . , s . n . 1. Adj . ( Despre structuri geologice cutate ) Care aparține unui singur flanc cutat . 2. S . n . Succesiune de straturi care prezintă aceeași înclinare și același
NEOZÓIC , - Ă , - Ă , neozoici , - ce , s . n . , adj . 1. S . n . Ultima eră geologică , care cuprinde timpul scurs de la sfârșitul mezozoicului până în zilele noastre . 2. Adj . Care se referă la neozoic ( 1 ) , care aparține neozoicului . [ Pr . : ne - o - zo -
... atomii , moleculele unei rețele cristaline . 8. Fiecare dintre cele două puncte în care orbita unui astru intersectează planul eclipticei . 9. Loc sau centru geografic sau geologic cu anumite caracteristici , deosebite față de împrejurimi . 10. Fig . Senzație de sufocare pe care de obicei o are cineva cuprins de o emoție sau de ...