Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru FIGURAT

 Rezultatele 31 - 40 din aproximativ 106 pentru FIGURAT.

DIEDRU

DIÉDRU , diedre , s . n . Figură geometrică formată din două semiplane mărginite de dreapta lor de intersecție ; porțiune de spațiu cuprinsă între aceste

 

ELIPSĂ

ELÍPSĂ , elipse , s . f . 1. Locul geometric al punctelor dintr - un plan pentru care suma distanțelor la două puncte fixe , numite focare , este constantă . 2. ( Figură de stil care constă în ) omiterea din vorbire sau din scris a unor elemente care se subînțeleg sau care nu sunt absolut necesare pentru înțelesul

 

ENUMERAȚIE

ENUMERÁȚIE , enumerații , s . f . 1. Enumerare . 2. Figură de stil care constă în înșirarea unor argumente , fapte etc . privitoare la aceeași împrejurare sau

 

EPANALEPSĂ

EPANALÉPSĂ , epanalepse , s . f . Figură retorică constând în repetarea unuia sau mai multor cuvinte sau în reluarea cuvântului inițial la sfârșitul versului sau al

 

EPIFORĂ

EPIFÓRĂ , epifore , s . f . Figură de stil care constă în repetarea unui cuvânt sau a unor cuvinte la sfârșitul propozițiilor , frazelor sau al unor strofe ;

 

EPIFRAZĂ

EPIFRÁZĂ , epifraze , s . f . Figură retorică prin care se adaugă unei fraze care pare terminată una sau mai multe părți în care se dezvoltă o idee

 

ETICHETĂ

ETICHÉTĂ , etichete , s . f . 1. Bucată de hârtie , de carton etc . care se aplică sau se leagă de pachete , sticle etc . și pe care se indică conținutul , prețul , posesorul , destinația etc . 2. Fig . Titlu , nume , calificativ sub care se prezintă sau figurează cineva sau ceva , ascunzând natura adevărată . 3. Fig . Norme de comportare riguros stabilite la curțile monarhilor , în relațiile dintre diplomați etc . ; p . ext . reguli convenționale de comportare ( politicoasă ) , întrebuințate în relațiile dintre membrii unei clase , ai unei societăți

 

EXÎNSCRIE

EXÎNSCRÍE , exînscriu , vb . III . Tranz . A construi o figură geometrică în afara alteia astfel încât unele puncte ale celei dintâi să fie tangente la a doua . - Ex - +

 

FAȚĂ

FÁȚĂ , fețe , s . f . I. 1. Partea anterioară a capului omului și a unor animale ; chip , figură . 2. Partea anterioară a corpului omenesc și a unor animale . Au căzut cu fața la pământ . 3. ( Pop . ; determinat prin " de om " sau " pământeană " ) Om . 4. Persoană , personaj . Fețe simandicoase . II. 1. ( Mat . ) Fiecare dintre suprafețele plane care mărginesc un poliedru ; fiecare dintre planele care formează un diedru . 2. Suprafață ( în special a pământului , a apei ) . 3. Înfățișare , aspect . 4. Culoare . 5. Partea lustruită , poleită , finisată atent etc . a unui obiect . 6. ( În sintagmele ) Față de masă = material textil , plastic etc . folosit spre a acoperi o masă ( când se mănâncă sau ca ornament ) . Față de pernă ( sau de plapumă ) = învelitoare de pânză în care se îmbracă perna ( sau plapuma ) . 7. Prima pagină a fiecărei file . 8. Fațadă . 9. ( În sintagma ) Fața dealului ( sau a muntelui etc . ) = partea dealului ( sau a muntelui etc . ) orientată spre soare sau spre

 

FABULAȚIE

FABULÁȚIE , fabulații , s . f . 1. Poveste alegorică ; p . ext . povestire cuprinsă într - o operă literară , afabulație . 2. Figură retorică prin care se redă ca real ceva imaginar . 3. Prezentare a unei fapte imaginare ca reală ; p . ext .

 

FANTE

... FÁNTE , fanți , s . m . 1. ( Fam . și peior . ) Bărbat ( tânăr ) afemeiat . 2. Carte de joc reprezentând figura

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>