Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru DISTINCT
Rezultatele 31 - 40 din aproximativ 43 pentru DISTINCT.
POSTÚM , - Ă , postumi , - e , adj . 1. ( Despre opere literare , științifice etc . ) Publicat după moartea autorului . 2. ( Despre aprecieri , distincții etc . ) Care se acordă , se atribuie sau se recunoaște cuiva după moarte . 3. ( Jur . ; despre copii ) Născut după moartea
PREZÉNT^1 , prezente , s . n . ( Înv . ) Dar , cadou . PREZÉNT^2 , - Ă , prezenți , - te , adj . , s . n . I. Adj . 1. Care se află în același loc cu vorbitorul sau în locul la care se referă vorbitorul : de față . 2. Care se petrece în timpul vieții vorbitorului sau în epoca la care el se referă ; actual , contemporan ; care se petrece chiar acum , în momentul de față . II. S . n . 1. Perioadă de timp variabilă , concepută ca o unitate distinctă între trecut și viitor ; epoca , timpul actual , contemporan ; contemporaneitate ; p . ext . situație actuală . 2. ( Gram . ) Timp al verbului care arată că o acțiune se petrece în momentul vorbirii sau că este de
SEGREGÁRE , segregări , s . f . 1. Faptul de a ( se ) segrega ; segregație . 2. Proces de izolare a minereurilor de masa rocilor înconjurătoare și de cristalizare în filoane distincte , cu forme precise . 3. ( Constr . ) Operație de separare a materialului granular din beton sau din mortar în straturi de consistență diferită . 4. Fenomen în hibridarea sexuală a plantelor , constând în separarea eredității materne de cea paternă , în anumite celule diferențiate . 5. Segregație
SEX , sexe , s . n . 1. Totalitatea caracteristicilor morfologice și fiziologice care deosebesc animalele și plantele în două categorii distincte , masculi și femele . 2. Fiecare dintre cele două categorii de viețuitoare diferențiate după organele genitale ; bărbați sau femei , masculi sau
SINGULÁR , - Ă , singulari , - e , adj . 1. ( Gram . ; în sintagmele ) Număr singular ( și substantivat , n . ) = categorie gramaticală care indică un singur exemplar dintr - o categorie de ființe , de obiecte etc . Persoana întâi ( sau a doua , a treia ) singular = persoană gramaticală care indică numărul singular ( 1 ) . 2. Care aparține sau este caracteristic unui singur sau unui anumit exemplar dintr - o categorie , care se referă la un singur sau la un anumit exemplar dintr - o categorie ; individual ; care se deosebește de alți indivizi , de alte fenomene etc . din aceeași categorie prin anumite trăsături distincte , individuale ; care iese din comun în raport cu ceilalți indivizi , celelalte fenomene etc . din aceeași categorie ; care este singur , izolat printre sau față de indivizii din aceeași categorie ; care ocupă un loc aparte în cadrul aceleiași categorii ; deosebit , aparte , neobișnuit ; p . ext . ciudat , bizar ,
... SPECÍFIC , - Ă , specifici , - ce , adj . , s . n . 1. Adj . Care este propriu , caracteristic unei ființe , unui lucru sau unui fenomen ; particular , distinct
STÁDIU , stadii , s . n . 1. Fiecare dintre perioadele distincte în evoluția unui proces istoric , social , politic etc . sau a unui fenomen din natură ; fază , etapă . 2. Veche unitate de măsură pentru lungime la greci , care varia între 147 și 192 de
SUBANSÁMBLU , subansambluri , s . n . Grup de piese care alcătuiesc o parte componentă a unei mașini , a unui sistem tehnic etc . , acționând în cadrul acestora ca o unitate funcțională distinctă . - Sub ^1 - + ansamblu ( după fr . sous -
SUBTILITÁTE , subtilități , ( 2 ) s . f . 1. Însușirea de a fi subtil . 2. Raționament , judecată , enunț subtil , greu de înțeles , care face distincții foarte fine și adesea excesive ,
TELOFÁZĂ s . f . ( Biol . ) A patra fază în diviziunea celulei prin mitoză , când fosta celulă unică se împarte în două celule
TÍTLU , titluri , s . n . 1. Calificare căpătată de cineva în urma unor studii speciale într - un anumit domeniu de activitate . 2. Cuvânt sau text pus în fruntea unei lucrări sau a unei părți distincte a ei , indicând rezumativ sau sugestiv cuprinsul acesteia ; p . gener . orice lucrare editată . 3. Capitol sau subdiviziune în textele de legi , de regulamente etc . ( purtând un număr de ordine ) . 4. ( În sintagmele ) Titlu de proprietate = document care stabilește dreptul de proprietate al cuiva asupra unui obiect . Titlu de valoare = document de valoare care face obiectul unor tranzacții financiare . 5. Fig . Bază legală , drept . 6. Procent de metal nobil dintr - un aliaj ; titru (