Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru DEPLIN
Rezultatele 31 - 40 din aproximativ 52 pentru DEPLIN.
NEÎMPLINÍT , - Ă , neîmpliniți , - te , adj . Care nu a ajuns la deplina dezvoltare . - Ne - +
... aderat de curând la o cauză sau care a intrat de curând într - o grupare , într - o colectivitate etc . și este încă neinițiată deplin
PĂRĂSITÚRĂ , părăsituri , s . f . ( Pop . ) Ou de găină neajuns la dezvoltare deplină , mic ( și cu coaja
... PERFÉCT , - Ă , perfecți , - te , adj . , s . n . I. Adj . 1. Care întrunește în gradul cel mai înalt toate calitățile cerute ; desăvârșit . 2. ( Adesea adverbial ) Absolut , deplin
... PLENÁR , - Ă , plenari , - e , adj . 1. ( Despre ședințe , adunări , reuniuni ) Care se ține cu participarea tuturor membrilor . 2. ( Livr . ) Total , întreg , complet ; desăvârșit , deplin
PLENIPOTÉNȚĂ , plenipotențe , s . f . Putere deplină , împuternicire dată cuiva pentru a acționa într - o anumită chestiune ( în special în probleme care interesează două state ) ; ( concr . ) act prin care se dă o astfel de
PLENIPOTENȚIÁR , plenipotențiari , s . m . , adj . ( Persoană ) care reprezintă în anumite împrejurări conducerea unui stat pe lângă guvernele altor țări și care are în această calitate puteri depline ; plenipotent . [ Pr . : - ți -
... PLINĂTÁTE s . f . Calitatea de a fi deplin
PROPRIETÁTE , proprietăți , s . f . 1. Stăpânire deplină asupra unui bun ; ( concr . ) bun material stăpânit , mai ales pământ ( agricol ) sau imobil , în baza unui drept recunoscut . 2. Trăsătură predominantă care caracterizează o ființă , un lucru , un fenomen etc . și care diferențiază o ființă de alta , un lucru de altul etc . ; caracteristică , trăsătură , însușire . 3. Calitate a unui cuvânt , a unui termen , a stilului etc . de a reda exact ideea sau noțiunea exprimată . [ Pr . : - pri -
ROMÁN^2 , - Ă , romani , - e , s . m . și f . , adj . I. S . m . și f . 1. Persoană care făcea parte din populația de bază a statului roman și care se bucura de drepturi depline de cetățenie . 2. Locuitor al Romei . II. Adj . Propriu Romei antice sau imperiului întemeiat de Roma , care se referă la Roma , care aparține Romei . ROMÁN^1 , romane , s . n . Specie a genului epic , de întindere mare , cu conținut complex , care se desfășoară de - a lungul unei anumite perioade și angajează mai multe personaje , presupunând un anumit grad de adâncime a observației sociale și analizei
SĂNĂTÓS , - OÁSĂ , sănătoși , - oase , adj . 1. Care se bucură de sănătate deplină , care nu suferă de nici o boală sau infirmitate ; teafăr , zdravăn . 2. Prielnic sănătății ; salubru . 3. Fig . Înțelept , bun , cu ( sau de ) bun - simț ; potrivit , indicat ,