Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CURTE

 Rezultatele 31 - 40 din aproximativ 97 pentru CURTE.

CURTA

... CURTÁ , curtez , vb . I . Tranz . A face curte

 

CURTEAN

CURTEÁN , - Ă , curteni , - e , s . m . și f . Persoană care îndeplinea o anumită slujbă la curtea unui monarh sau care făcea parte din suita unui

 

CURTEZAN

... CURTEZÁN , curtezani , s . m . 1. ( Azi ir . ) Persoană care face curte

 

CURTEZANĂ

CURTEZÁNĂ , curtezane , s . f . Femeie de moravuri ușoare , care trăia la curtea unui suveran sau a unui nobil ; p . gener . femeie cu conduită imorală ;

 

DESPREJMUI

DESPREJMUÍ , desprejmuiesc , vb . IV . Tranz . A scoate , a desființa împrejmuirea unei curți , a unui loc etc . - Des ^1 - + [ îm ]

 

DOMNESC

DOMNÉSC , - EÁSCĂ , domnești , adj . 1. Care aparține domnului ( 3 ) , privitor la domn ; care emană de la domn ; care aparține curții domnului . 2. ( În sintagmele ) Mere domnești = varietate de mere mari , de culoare gălbuie - portocalie dungată cu roșu . Măr domnesc = soi de măr care produce asemenea mere . - Domn + suf . -

 

DOS

DOS , dosuri , s . n . 1. Partea de dindărăt a unui obiect , a unei construcții , a unei curți , a unei ființe etc . 2. ( În sintagmele ) Dosul mâinii ( sau palmei , labei ) = partea din afară a mâinii ( sau a palmei , a labei ) . Dosul limbii = partea de dedesubt a limbii . 3. Partea mai puțin arătoasă ( neîmpodobită și neexpusă vederii ) a unui obiect . 4. ( Pop . ) Loc unde nu bate soarele ; loc ferit , ascuns ,

 

DREGĂTOR

DREGĂTÓR , dregători , s . m . ( În Țara Românească și în Moldova ) Demnitar la curtea domnească având atribuții în sfatul domnesc , în administrație , justiție , armată ; p . gener . conducător ; înalt funcționar [ Var . : ( înv . și reg . ) diregătór s . m . ] - Drege + suf . -

 

DVORI

DVORÍ , dvoresc , vb . IV . Intranz . ( Înv . ) A servi , a sluji la curtea unui domnitor sau a unui

 

EDECLIU

EDECLÍU , edeclii , s . m . ( Înv . ) Slujitor ( cu rang inferior ) la curtea

 

ETICHETĂ

ETICHÉTĂ , etichete , s . f . 1. Bucată de hârtie , de carton etc . care se aplică sau se leagă de pachete , sticle etc . și pe care se indică conținutul , prețul , posesorul , destinația etc . 2. Fig . Titlu , nume , calificativ sub care se prezintă sau figurează cineva sau ceva , ascunzând natura adevărată . 3. Fig . Norme de comportare riguros stabilite la curțile monarhilor , în relațiile dintre diplomați etc . ; p . ext . reguli convenționale de comportare ( politicoasă ) , întrebuințate în relațiile dintre membrii unei clase , ai unei societăți

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>