Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CREDINCIOȘII

 Rezultatele 31 - 40 din aproximativ 42 pentru CREDINCIOȘII.

PREDICĂ

PRÉDICĂ , predici , s . f . Cuvântare rostită de un cleric în biserică , în care se explică și se comentează un text biblic și se dau credincioșilor îndrumări morale ; omilie ; p . gener . expunere cu conținut

 

PROCESIUNE

PROCESIÚNE , procesiuni , s . f . 1. Șir lung de oameni care merg într - o anumită ordine în aceeași direcție și cu același scop ; cortegiu , convoi ; alai . 2. Ceremonie religioasă în timpul căreia credincioșii merg în convoi , purtând diferite obiecte de cult , cântând imnuri religioase sau rostind rugăciuni , pentru a mulțumi sau a cere ajutorul divinității într - o anumită împrejurare . [ Pr . : - si - u - . - Var . : ( înv . ) procésie s .

 

ROZARIU

ROZÁRIU^2 , rozarii , s . n . ( Rar ) Loc în care se plantează trandafiri . ROZÁRIU^1 , rozarii , s . f . ( În Biserica catolică ) 1. Culegere de rugăciuni pentru Fecioara Maria . 2. Șirag de mărgele din lemn , os , sticlă etc . , aranjate într - o anumită ordine și având la unul dintre capete o cruciuliță , folosit de credincioși pentru a număra rugăciunile rostite . V.

 

RUGĂCIUNE

RUGĂCIÚNE , rugăciuni , s . f . Cerere , mulțumire sau laudă adresată de credincioși divinității ; rugă (

 

SCHISMĂ

SCHÍSMĂ , schisme , s . f . Separarea formală a unui grup de credincioși de comunitatea religioasă căreia îi aparține ; p . ext . dezbinare sau neînțelegere pe chestiuni de principiu între grupuri sau persoane unite până atunci ; ruptură provocată de o deosebire de păreri ;

 

SFEȘTANIE

SFEȘTÁNIE , sfeștanii , s . f . Slujbă religioasă oficiată de preot la începerea unei activități , la darea în folosință a unei construcții etc . sau la diferite cerințe ale credincioșilor , constând în rugăciuni și în stropirea cu apă sfințită . [ Var . : ( reg . ) feștánie s .

 

STILIST

STILÍST , - Ă , stiliști , - ste , s . m . și f . 1. Scriitor care se distinge prin calitatea stilului său ; maestru al stilului . 2. Nume dat credincioșilor unor biserici ortodoxe care mai folosesc calendarul

 

STRANĂ

STRÁNĂ , strane , s . f . 1. Fiecare dintre scaunele așezate , în Biserica ortodoxă , la dreapta și la stânga iconostasului , de - a lungul pereților naosului , pe care stau în timpul slujbei credincioșii . 2. Parte destinată cântăreților într - o biserică , unde se află de obicei și un pupitru pentru

 

TAINĂ

TÁINĂ , taine , s . f . 1. Ceea ce este neînțeles , nedescoperit , nepătruns de mintea omenească ; mister . 2. Secret . 3. Fig . Loc ascuns , tăinuit ; ascunzătoare , tainiță . 4. ( Bis . ; în sintagma ) Sfintele taine sau cele șapte taine = cele șapte ritualuri sau acte de cult din religia creștină ( botezul , căsătoria , spovedania , mirul , împărtășania , hirotonia și maslul ) , prin care credincioșii consideră că li se transmite harul

 

TOVARĂȘ

TOVÁRĂȘ , - Ă , tovarăși , - e , s . m . și f . 1. Persoană considerată în raport cu alta , de care este legată prin viața sau prin activitatea dusă în comun sau prin lupta pentru aceeași cauză . 2. Termen folosit între comuniști când se adresează unul altuia sau când vorbesc despre un al treilea . 3. Epitet dat unei ființe , de obicei animal , care însoțește pe cineva ( în mod constant ) ; ființă credincioasă cuiva . 4. Asociat , părtaș ( într - o afacere ) . 5. S . f . art . ( Fam . , ieșit din uz ) Educatoare , învățătoare sau dirigintă în școala

 

TRINITARIAN

... TRINITARIÁN , - Ă , trinitarieni , - e , s . m . și f . , adj . 1. S . m . și f . Credincios

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>