Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CERESC
Rezultatele 31 - 40 din aproximativ 57 pentru CERESC.
... specific , caracteristic ecuatorului . 2. S . n . Lunetă astronomică cu un mecanism care îi permite să se rotească în jurul unei axe perpendiculare pe planul ecuatorului ceresc
EFEMERÍDĂ , efemeride , s . f . 1. Efemeră ( 2 ) . 2. ( La pl . ) Notițe ( de ziar sau de calendar ) care arată evenimentele petrecute în aceeași dată în ani diferiți . 3. ( La pl . ) Lucrare , sub formă de tabele , alcătuită cu anticipație de un observator astronomic și în care se indică pozițiile aștrilor și unele fenomene cerești din anul respectiv . 4. Fig . ( La pl . ) Lucruri , gânduri etc . trecătoare ; știri cotidiene de mică
EMPIRÉU s . n . ( În mitologia greco - romană ) Partea cea mai de sus a bolții cerești , unde se credea că se află locașul zeilor ; reședința
ETÉR , eteri , ( 1 , 2 , 4 ) s . m . eteruri , ( 3 ) s . n . 1. S . m . Combinație organică lichidă , incoloră , foarte volatilă și inflamabilă , cu miros aromatic specific , obținută din alcooli sau din fenoli , cu numeroase folosiri în industrie . 2. S . m . Substanță ipotetică ( a cărei existență nu este admisă de fizica modernă ) având proprietăți fizice contradictorii , care ar umple întregul spațiu și ale cărei oscilații ar constitui undele electromagnetice . 3. S . n . Fig . Aer , atmosferă , cer , văzduh . 4. S . m . ( În concepția unor filozofi greci antici ) Al cincilea element al universului ( alături de foc , apă , pământ și aer ) din care ar fi alcătuite corpurile
FIRMAMÉNT s . n . ( Livr . ) Boltă cerească ; cer ^
LACTÉE adj . Calea Lactee ( În sintagma ) = brâu luminos care se vede noaptea de la un capăt la celălalt al boltei cerești ; Calea - Laptelui , Calea -
LÚME , lumi , s . f . I. 1. Totalitate a celor existente în realitate ; univers , cosmos . 2. Ansamblu de corpuri cerești format din Pământ și aștrii vizibili , constituind un sistem organizat ; sistem solar , sistem planetar . 3. Globul pământesc ( cu întreaga lui viață animală și vegetală ) , pământul locuit de om . 4. ( Înv . și reg . ) Lumină . Lumea ochiului ( sau ochilor ) = pupila ochiului ( sau ochilor ) . II. 1. Populația globului pământesc , omenirea întreagă ; umanitatea . 2. Categorie de oameni , grup social considerat din punctul de vedere al profesiunii , al culturii , al felului de viață etc . și care prezintă trăsături specifice . Lumea artiștilor . 3. Oameni , mulțime , public ; societate , mediu social . III. 1. Mediu în care se desfășoară existența umană ; viață , existență . 2. ( În sintagmele ) Lumea albă = ( în basme ) viața pământească , în care trăiesc oamenii . Lumea neagră = ( în basme ) viața subpământeană , în care ar trăi duhurile rele . Lume de apoi ( sau lumea cealaltă , ceea lume ) = a ) ( în concepțiile religioase ) viața de dincolo de moarte ; b ) ( în basme ) regiune imaginată dincolo de acest pământ , celălalt
MÁNTICĂ s . f . Prezicere a viitorului pornind de la semnele cerești , zborul păsărilor , fenomenele naturale
METEÓR , meteori , s . m . 1. Fenomen atmosferic de natură apoasă , electrică sau optică . 2. Fenomen care constă în apariția , pe bolta cerească , a unui punct luminos ( reprezentând corpuscule cosmice pătrunse în atmosfera terestră ) care se mișcă cu mare viteză , lăsând uneori o dâră care se stinge după scurt timp ; stea căzătoare . [ Pr . : - te -
... NEBULÓS , - OÁSĂ , nebuloși , - oase , s . f . , adj . 1. S . f . Corp ceresc difuz alcătuit din gaze sau din pulberi , aflat în spațiile dintre stelele galaxiei noastre ; sistem stelar cu lumină difuză , aflat dincolo de limitele galaxiei noastre ...
OBSERVATÓR^2 , - OÁRE , observatori , - oare , s . m . și f . , adj . 1. S . m . și f . Persoană care observă , cercetează sau studiază ceva . 2. Adj . Care observă , scrutează ; pătrunzător , perspicace . 3. Adj . Prin care se atrage cuiva atenția asupra unui abuz de serviciu , asupra unei greșeli etc . săvârșite . Notă observatoare . OBSERVATÓR^1 , observatoare , s . n . 1. ( Mai ales în sintagma observator astronomic ) Clădire special amenajată pentru observații științifice asupra corpurilor cerești , fenomenelor astronomice , meteorologice etc . ; instituția aflată în această clădire . 2. Loc , amplasament special amenajat de unde se pot observa cele ce se află sau se întâmplă pe o mare distanță în jur și unde se pot adăposti oamenii și instrumentele necesare