Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CEREMONIE

 Rezultatele 31 - 40 din aproximativ 43 pentru CEREMONIE.

PURIFICAȚIE

... PURIFICÁȚIE , purificații , s . f . 1. Purificare . 2. Ceremonie

 

REDINGOTĂ

... REDINGÓTĂ , redingote , s . f . Haină bărbătească de ceremonie

 

RIPIDĂ

RIPÍDĂ , ripide , s . f . ( În Biserica creștină ) Obiect de metal sau de lemn , în formă de paletă , împodobit cu imaginea unui serafim și folosit în cursul unor

 

RITUALISM

RITUALÍSM s . n . ( Rar ) Supunere excesivă la ceremoniile bisericești ; formalism religios . [ Pr . : - tu -

 

ROBĂ

... RÓBĂ , robe , s . f . 1. Haină de ceremonie , lungă ( și neagră ) , cu mâneci largi , pe care o poartă magistrații și avocații în ședințe , precum și profesorii universitari ( la anumite solemnități ) . 2. Denumire a ...

 

SMIRNĂ

SMÍRNĂ^2 s . f . Rășină extrasă din scoarța unui arbore exotic ( Styrax benzoin ) , care arde răspândind un miros caracteristic și care se folosește în medicină , în parfumerie , la ceremoniile religioase și la îmbălsămare . SMÍRNĂ^1 adv . În poziție de drepți ; ( stând ) nemișcat , țeapăn ( de frică , de respect ) . [ Var . : smírna

 

SPĂTĂRIE

SPĂTĂRÍE , spătării , s . f . 1. Demnitatea , rangul de ( mare ) spătar ^2 . 2. Sală din palatul domnesc unde aveau loc unele ceremonii și unde era așezat

 

SPĂTAR

SPĂTÁR^2 , spătari , s . m . ( În evul mediu , în Țara Românească și în Moldova ) Dregător la curtea domnească care purta la ceremonii sabia și buzduganul domnului , iar mai târziu avea comanda cavaleriei . SPĂTÁR^1 , spătare , s . n . Parte mai înaltă a unui scaun , fotoliu etc . , care servește pentru a sprijini spatele persoanei care stă pe ele ; rezemătoare , spetează . - Spată + suf . -

 

SPECTATOR

... SPECTATÓR , - OÁRE , spectatori , - oare , s . m . și f . Persoană care asistă la un spectacol , la o competiție sportivă , la o ceremonie

 

STAROSTE

STÁROSTE , starosti , s . m . 1. Conducător al unei corporații , al unei bresle din trecut ; p . gener . conducător , șef , fruntaș . 2. Persoană care conducea în trecut ( în Moldova ) un ținut aflat la marginea țării . 3. ( Reg . ) Persoană trimisă oficial de un tânăr la părinții unei fete pentru a o cere în căsătorie ; pețitor ; p . ext . persoană care conduce ceremonia

 

STEGULEȚ

STEGULÉȚ , stegulețe , s . n . Diminutiv al lui steag ( 1 ) ; steag mic , întrebuințat la pavoazări , la ceremonii etc . - Steag + suf . -

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>