Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CENUȘĂ

 Rezultatele 31 - 40 din aproximativ 50 pentru CENUȘĂ.

MICSANDRĂ

MICSÁNDRĂ , micsandre , s . f . Numele a două plante erbacee din familia cruciferelor , cu tulpina simplă sau ramificată , cu frunzele acoperite cu peri cenușii , cu flori albe , roșii , albastre sau violete , plăcut mirositoare ; micșunea , vioară - roșie ( Matthiola incana și

 

MIRONOSIȚĂ

MIRONOSÍȚĂ , mironosițe , s . f . 1. ( Bis . ) Fiecare dintre femeile care au dus balsamuri la mormântul lui Isus pentru a - i unge trupul ; p . gener . femeie cucernică , smerită . 2. Specie de fluture cu aripile din față albe cu pete cafenii și cu cele din spate cenușii - albăstrii ( Lymantria

 

MLAJĂ

MLÁJĂ , mlăji , s . f . 1. Arbust cu ramurile flexibile , cenușii sau verzi , cu frunzele lanceolate , puțin ondulate și acoperite cu peri mătăsoși , care crește mai ales pe malurile și pe prundișurile râurilor ( Salix viminalis ) . 2. Ramură tânără de mlajă ( 1 ) sau , p . gener . de salcie , de tei etc . , tăiată din plantă și întrebuințată la împletitul coșurilor , al leselor etc . sau la legatul viței de vie . - Refăcut din

 

MOCNI

... MOCNÍ , mocnesc , vb . IV . Intranz . 1. ( Despre foc ) A arde înăbușit , fără flacără ; a arde sub cenușă ; a fi pe punctul de a se stinge . 2. Fig . A - și trece vremea fără folos , a sta ...

 

OIDIUM

OÍDIUM s . n . 1. Nume dat unui stadiu al ciupercilor parazite , care formează pete cenușii - fumurii pe suprafața organelor plantelor atacate . 2. Boală a viței de vie și a altor plante de cultură provocată de aceste ciuperci ; făinare . [ Pr . : - di -

 

ONIX

ONÍX s . n . Varietate neagră de agat fin , adesea cu striații de diferite culori ( albe , roșii , cenușii etc . ) , folosită ca piatră semiprețioasă la confecționarea unor obiecte ornamentale ; p . ext . obiect făcut din acest material . [ Acc . și :

 

PETREL

PETRÉL , petrei , s . m . Pasăre marină de culoare albă , cu spatele și aripile cenușii , care se hrănește cu pești și trăiește în colonii ( Larus

 

PIȚIGOI

PIȚIGÓI , pițigoi , s . m . Pasăre mică și vioaie , cu pene negre pe piept , albastru - verzui și cenușii pe spate , galbene pe pântece ; pițiguș ( Parus

 

PONȚIAN

PONȚIÁN , - Ă , ponțieni , - e , s . n . , adj . ( Geol . ) 1. S . n . Al doilea etaj al pliocenului ( reprezentat în țara noastră prin marne argiloase cenușii , care constituie un acoperiș protector pentru zăcămintele de petrol ) . 2. Adj . Care aparține ponțianului ( 1 ) , privitor la ponțian , caracteristic ponțianului . [ Pr . : - ți -

 

PUZZOLANĂ

PUZZOLÁNĂ s . f . 1. Material de construcție bogat în bioxid de siliciu întrebuințat la fabricarea cimentului . 2. Tuf format din sedimentarea cenușii vulcanice . [ Pr . : -

 

RĂȚIȘOARĂ

RĂȚIȘOÁRĂ , rățișoare , s . f . 1. ( Zool . ) Rățușcă . 2. ( Entom . ) Gen de insecte coleoptere lungi , brune - cenușii , cu rostrul lățit , asemănător cu ciocul de rață , care atacă porumbul , sfecla , ovăzul etc . ( Tanymecus ) . 3. ( Bot . ; la pl . ) Plantă erbacee perenă , cu rizom și frunze lungi , cu tulpina scurtă , cu flori mari , albe , galbene sau violacee ( Iris pumila ) . - Rață + suf . -

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>