Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CARACTER

 Rezultatele 31 - 40 din aproximativ 790 pentru CARACTER.

ÎNRUDIT

ÎNRUDÍT , - Ă , înrudiți , - te , adj . 1. Care este sau a devenit rudă cu cineva . 2. Fig . Care prezintă caractere ( esențiale ) comune cu cineva sau cu ceva ; care are afinitate cu cineva sau cu

 

ÎNTORS

ÎNTÓRS^2 , - OÁRSĂ , întorși , - oarse , adj . 1. Revenit la locul de plecare . 2. ( Despre obiecte ) Răsucit , încovoiat , strâmb . 3. ( Pop . ) Jugănit , castrat . 4. Fig . ( Rar , despre persoane sau despre firea , caracterul lor ) Sucit , ciudat . 5. Fig . ( Rar , despre cuvinte sau despre vorbire ) Meșteșugit . - ÎNTÓRS^1 s . n . 1. Înapoiere , revenire ( la punctul de plecare ) . 2. Răsturnare . Întorsul

 

ȘIRET

... de naivitatea sau de buna - credință a celor din jur pentru a - și atinge scopurile pe căi ocolite ; care dovedește un caracter viclean , perfid . ȘIRÉT^1 , șireturi , s . n . 1. Bentiță îngustă de bumbac , țesută tubular sau în fâșie , care , petrecută prin butoniere speciale , servește pentru a ...

 

ȘISTOS

... ȘISTÓS , - OÁSĂ , șistoși , - oase , adj . ( Despre roci sedimentare și metamorfice sau despre structura lor ) Cu caracter

 

ABSOLUTIZA

ABSOLUTIZÁ , absolutizez , vb . I . Tranz . A atribui în mod eronat unui fapt sau unei idei o valoare absolută prin ignorarea caracterului relativ , condiționat , limitat de celelalte laturi sau însușiri ale faptului sau ideii respective ; a considera în mod greșit o latură a unui lucru ca o entitate de sine stătătoare , rupând - o de complexul căreia îi aparține . - Absolut + suf . -

 

ABSURDITATE

ABSURDITÁTE , absurdități , s . f . Caracterul a ceea ce este absurd ( 1 ) ; lucru , idee , concepție absurdă ; prostie ,

 

ACCIDENT

... a unui lucru . 3. ( Geogr . ) Neregularitate a solului . 4. ( Lingv . ; în sintagma ) Accident fonetic = modificare întâmplătoare a unui sunet , fără caracter

 

ACUT

... ACÚT , - Ă , acuți , - te , adj . 1. Ascuțit , pătrunzător . 2. ( Despre boli ) Cu evoluție rapidă , cu caracter

 

AFIȘOR

AFIȘÓR , - OÁRE , afișori , - oare , s . m . și f . , s . n . 1. S . m . și f . Persoană care se ocupă cu lipirea afișelor . 2. S . n . ( Electron . ) Dispozitiv pe a cărui suprafață apar caractere alfanumerice comandate electric ; afișaj

 

AFIRMATIV

... AFIRMATÍV , - Ă , afirmativi , - e , adj . ( Despre un enunț ) Care are un caracter

 

AFRICANITATE

... AFRICANITÁTE s . f . 1. Caracter

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>