Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ATRIBUȚIE
Rezultatele 31 - 40 din aproximativ 56 pentru ATRIBUȚIE.
OFIȚÉR , ofițeri , s . m . I. 1. Nume generic pentru gradele militare de la sublocotenent până la general ; persoană care poartă unul dintre aceste grade . 2. Titlu dat unor funcționari cu atribuții sau cu însărcinări speciale ; persoană având acest titlu . 3. ( Ieșit din uz ) Grad ( mai mare decât cel de cavaler ) conferit prin anumite decorații ; persoană care a primit acest grad . II. ( Pop . ) Varietate de crap lung și subțire , cu capul mare și osos , cu carnea tare și puțin gustoasă , care trăiește în bălțile din Delta Dunării ( Cyprinus carpio
PÂRCĂLÁB , pârcălabi , s . m . 1. Titlu dat în evul mediu , în țările românești , persoanelor însărcinate cu conducerea unui județ , a unui ținut , a unei cetăți , având atribuții militare , administrative și judecătorești ; persoană care purta acest titlu . 2. Administrator al satelor boierești și mănăstirești , în evul mediu ; ( mai târziu ) primar ( rural ) . 3. ( Reg . ) Comandant al unei închisori ;
PĂSCÁRE , păscări , s . f . ( Pop . ) 1. Păscut ; loc de păscut , pășune . 2. ( La oină ) Situația , atribuția celui ( sau celor ) care trebuie să servească pe cel ( sau pe cei ) de la bătaie . - V. paște ^
PARANÍMFĂ , paranimfe , s . f . ( Rar ) Fată care însoțește mireasa la cununie și care are anumite atribuții la
PARCHÉT , parchete , s . n . I. Pardoseală executată prin îmbinarea între ele ( în formă de desene geometrice ) a unor piese din lemn tare ( stejar , fag etc . ) prelucrate special ; fiecare dintre piesele de lemn ( înguste și scurte ) folosite la executarea acestui tip de pardoseală . II. Fiecare dintre suprafețele în care este împărțită o pădure în vederea exploatării ei raționale ; p . ext . suprafață de teren pe care s - a făcut o tăiere într - o pădure . III. Instituție judiciară care funcționează pe lângă unele instanțe judecătorești , cu atribuția de a exercita acțiunea penală și de a susține acuzarea la judecarea proceselor penale ; membrii acestei instituții ; local în care funcționează această
POCÂNZÉU , pocânzei , s . m . ( Reg . ) Persoană care are anumite atribuții în timpul unei nunți țărănești ; vornicel . - Et .
POSTÉLNIC , postelnici , s . m . 1. ( În evul mediu , în Țara Românească și în Moldova ) Titlu dat unui mare boier , membru al sfatului domnesc , care avea în grijă camera de dormit a domnului și organiza audiențele la domn ; boier care avea acest titlu . 2. Titlu onorific dat boierilor care aveau unele atribuții administrative ; boier care avea acest
PRETORÁT , pretorate , s . n . ( În vechea armată ) Autoritate militară creată pe lângă marile unități , în timp de mobilizare și de război , cu atribuții în poliția administrativă și judiciară ; sediul acestei instituții . - Pretor + suf . -
PRIMÁR , - Ă , primari , - e , adj . , s . m . I. Adj . 1. Inițial , primordial , originar ; p . ext . de prim grad , de primă importanță , de bază . 2. ( Despre elemente și compuși chimici ) Care are o singură valență satisfăcută de un anumit element sau radical . II. S . m . Reprezentant al conducerii centrale în orașe și comune , cu atribuții administrative . [ Var . : ( II , pop . ) primáre s .
PROCONSULÁT , proconsulate , s . n . Funcția de proconsul ; timpul în care un proconsul își exercita
QUAESTOR , quaestori , s . m . ( În Roma antică ) Magistrat cu atribuții fiscale . [ Pr . : cvéstor ] - Cuv .