Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ARMATĂ
Rezultatele 31 - 40 din aproximativ 64 pentru ARMATĂ.
FLOTÍLĂ , flotile , s . f . 1. Unitate de nave militare care acționează pe fluvii și pe lacuri , uneori și pe mări , în vecinătatea litoralului ; mare unitate militară navală . 2. ( Ieșit din uz ; adesea determinat prin " de aviație " ) Unitate în aviația militară , corespunzând regimentului din armata de
FRANCTIRÓR , franctirori , s . m . ( Înv . ) Soldat care , fără să facă parte din armata regulată , primea însărcinări în timpul unui
GREU , GREA , grei , grele , adj . , GREU , adv . , s . n . I. Adj . 1. Care apasă cu greutate asupra suprafeței pe care stă ; care are greutate ( mare ) ; care cântărește mult . Corp greu . 2. Care este împovărat , îngreuiat , încărcat . Sac greu . II. Adj . 1. ( Despre părți ale corpului ) Care pare că apasă ( din cauza oboselii , bolii , stării sufletești etc . ) . Are capul greu . 2. ( Despre alimente ) Care produce ușor indigestie ; care se asimilează cu greutate . 3. ( Despre mirosuri ) Care produce o senzație de neplăcere , de insuficiență respiratorie etc . ; ( despre aer ) care miroase rău ; încărcat ; p . ext . apăsător , copleșitor . 4. ( Despre noapte , ceață etc . ) Dens , compact . III. Adj . 1. Care se face cu greutate , care cere eforturi mari ; anevoios . Muncă grea . 2. ( Despre suferințe , necazuri , împrejurări etc . ) Care se suportă cu mari suferințe , cu mare greutate ; ( despre boli ) care aduce mari suferințe și se vindecă cu mare greutate sau nu se mai vindecă ; grav . IV. Adv . 1. Cu greutate ( mare ) , cu toată greutatea . S - a lăsat greu . 2. În mod dificil , anevoios , cu dificultate , cu trudă ; anevoie . Muncește greu . 3. Rău , grav , tare . E greu bolnavă . V. S . n . 1. Greutate , dificultate ; împrejurare dificilă ; impas . 2. Povară , sarcină ; p . ext . partea cea ...
HONVÉD , honvezi , s . m . Nume purtat de soldații din infanteria maghiară în evul mediu și de soldații din armata pedestră austro -
IENICERÍME s . f . ( Rar ) Armata ienicerilor ; mulțime de ieniceri . - Ienicer + suf . -
LÍMBĂ , limbi , s . f . I. Organ musculos mobil care se află în gură , servind la perceperea gustului , la mestecarea și la înghițirea alimentelor , la om fiind și organul principal de vorbire . II. 1. Sistem de comunicare alcătuit din sunete articulate , specific oamenilor , prin care aceștia își exprimă gândurile , sentimentele și dorințele ; limbaj , grai . 2. Limbajul unei comunități umane , istoric constituită , caracterizat prin structură gramaticală , fonetică și lexicală proprie . 3. Totalitatea altor mijloace și procedee ( decât sunetele articulate ) folosite spre a comunica oamenilor idei și sentimente . Limba surdomuților . 4. ( Înv . și reg . ) Vorbă , cuvânt ; grai , glas . 5. ( Înv . ) Prizonier folosit ca informator asupra situației armatei inamice . 6. ( Înv . și arh . ) Comunitate de oameni care vorbesc aceeași limbă ; popor , neam , națiune . III. Nume dat unor obiecte , instrumente etc . care seamănă formal sau funcțional cu limba ( I ) . 1. Bară mobilă de metal , agățată în interiorul clopotului , care , prin mișcare , lovește pereții lui , făcându - l să sune . 2. Fiecare dintre arătătoarele ceasornicului . 3. Obiect de metal , de os , de material plastic etc . care înlesnește încălțarea pantofilor ; încălcător . 4. Bucată de piele , de pânză etc . lungă și îngustă , care acoperă deschizătura încălțămintei în locul unde aceasta se încheie cu șiretul . 5. Lama ...
MANUTÁNȚĂ , manutanțe , 1. Subunitate în cadrul armatei care se ocupă cu depozitarea cerealelor panificabile și care este dotată cu instalațiile și utilajul necesar fabricării pâinii pentru militari . 2. Operație de deplasare ( uneori de cântărire , măsurare , ambalare ) a materialelor , produselor , deșeurilor etc . în interiorul unei fabrici , al unui depozit etc . [ Var . : manutențiúne s .
MEDICO - MILITÁR , - MILITÁR , - Ă , medico - militari , - e , adj . Care se referă la problemele medicale ale armatei . - Medico - +
MEMÓRIU , memorii , s . n . 1. Expunere scrisă , amănunțită și documentată , asupra unei probleme , unei situații etc . 2. ( La pl . ) Colecție de conferințe , comunicări , discuții etc . ale unei societăți științifice . 3. ( La pl . ) Lucrare beletristică cu caracter evocator , conținând însemnări asupra evenimentelor petrecute în timpul vieții autorului ( și la care el a luat parte ) . 4. Petiție , cerere ( colectivă ) în care motivele sunt expuse pe larg . 5. ( În vechea organizare a armatei ) Dosar personal al unui ofițer sau al unui
MESÁJ , mesaje , s . n . 1. Apel oral sau scris ( cu caracter oficial ) adresat poporului , armatei etc . 2. Ceea ce se predă sau se comunică cuiva , ceea ce trebuie predat sau comunicat cuiva ; știre , veste , comunicare . [ Var . : meságiu s .
MIRALÁI , miralai , s . m . Ofițer care comanda un regiment în armata