Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ALBI

 Rezultatele 31 - 40 din aproximativ 743 pentru ALBI.

LIMBĂ

LÍMBĂ , limbi , s . f . I. Organ musculos mobil care se află în gură , servind la perceperea gustului , la mestecarea și la înghițirea alimentelor , la om fiind și organul principal de vorbire . II. 1. Sistem de comunicare alcătuit din sunete articulate , specific oamenilor , prin care aceștia își exprimă gândurile , sentimentele și dorințele ; limbaj , grai . 2. Limbajul unei comunități umane , istoric constituită , caracterizat prin structură gramaticală , fonetică și lexicală proprie . 3. Totalitatea altor mijloace și procedee ( decât sunetele articulate ) folosite spre a comunica oamenilor idei și sentimente . Limba surdomuților . 4. ( Înv . și reg . ) Vorbă , cuvânt ; grai , glas . 5. ( Înv . ) Prizonier folosit ca informator asupra situației armatei inamice . 6. ( Înv . și arh . ) Comunitate de oameni care vorbesc aceeași limbă ; popor , neam , națiune . III. Nume dat unor obiecte , instrumente etc . care seamănă formal sau funcțional cu limba ( I ) . 1. Bară mobilă de metal , agățată în interiorul clopotului , care , prin mișcare , lovește pereții lui , făcându - l să sune . 2. Fiecare dintre arătătoarele ceasornicului . 3. Obiect de metal , de os , de material plastic etc . care înlesnește încălțarea pantofilor ; încălcător . 4. Bucată de piele , de pânză etc . lungă și îngustă , care acoperă deschizătura încălțămintei în locul unde aceasta se încheie cu șiretul . 5. Lama ...

 

RĂCOVINĂ

RĂCOVÍNĂ , răcovine , s . f . 1. Mică plantă erbacee târâtoare , cu flori mici , albe sau albe - verzui și cu fructul o capsulă lunguiață ( Galium rotundifolium ) . 2. Mică plantă erbacee cu tulpina târâtoare , cu flori albe , cu petalele mai scurte decât sepalele , folosită în medicina populară ( Stellaria media ) . [ Var . : răcuínă , răcoínă s . f . ] - Et .

 

SÂNZIANĂ

SÂNZIÁNĂ , sânziene , s . f . I. 1. ( Bot . ; mai ales la pl . ) Numele a trei specii de plante erbacee : a ) drăgaică ; b ) ( și în sintagma sânziene albe ) plantă erbacee cu frunze lanceolate dispuse în formă de rozetă și cu flori albe ( Galium mollugo ) ; c ) mică plantă erbacee cu flori albe Galium rotundifolium ) . 2. ( La pl . ) Numele popular al sărbătorii creștine celebrate la 24 iunie ; drăgaică . II. ( La pl . ) Nume dat , în folclorul românesc , ielelor . [ Pr . : - zi - a - . - Var . : ( reg ) sâmziánă , sâmzâiánă s .

 

ÎMPĂRĂTEASĂ

ÎMPĂRĂTEÁSĂ , împărătese , s . f . 1. Soție de împărat sau femeie care conduce un imperiu . 2. Plantă erbacee agățătoare , veninoasă , cu flori albe - verzui ( Bryonia

 

ÎNGRĂȘĂTOR

ÎNGRĂȘĂTÓR , - OÁRE , îngrășători , - oare , adj . , s . f . ( Reg . ) 1. Adj . Care îngrașă . 2. S . f . Numele a două plante erbacee cu frunze cărnoase , dintre care una are flori albastre - violete , iar cealaltă flori albe cu pete galbene ( Pinguicula vulgaris și alpina ) . 3. S . f . Plantă erbacee cu tulpina întinsă pe pământ și cu flori albe , grupate în formă de cârlig ( Sagina procumbens ) . - Îngrășa + suf . -

 

ȚINCVAIS

... ȚÍNCVAIS s . n . Oxid de zinc , de culoare albă , folosit în vopsitorie și în industria cauciucului ; alb

 

ALBICIOS

... ALBICIÓS , - OÁSĂ , albicioși , - oase , adj . Care bate în alb ; ( rar ) albiu , albui , alburiu . - Alb

 

ALBIRE

ALBÍRE , albiri , s . f . Acțiunea de a ( se ) albi . - V.

 

ALBIU

... ALBÍU , - ÍE , albii , adj . ( Rar ) Albicios . - Alb

 

ALBUȘ

... 1. Substanță albă - transparentă , vâscoasă , compusă în cea mai mare parte din albumină , care înconjoară gălbenușul oului de păsări , reptile , pești etc . 2. ( Rar ) Sclerotică . - Alb

 

ALBUȚ

... ALBÚȚ , - Ă , albuți , - e , adj . Diminutiv al lui alb . - Alb

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>