Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru AGĂȚĂTOARE
Rezultatele 31 - 40 din aproximativ 44 pentru AGĂȚĂTOARE.
SARMENTÓS , - OÁSĂ , sarmentoși , - oase , adj . ( Bot . ) Care are tulpina lungă , mlădioasă și
SPALIÉR , spaliere , s . n . 1. Suport format din stâlpi între care sunt întinse , orizontal și paralel , fire de sârma zincată pentru susținerea anumitor plante agățătoare sau a ramurilor unor pomi a căror creștere este dirijată de om . 2. Șir de tufe sau de arbuști cu ramurile tunse după un anumit sistem , formând un fel de perete de verdeață de - a lungul unei alei . 3. Aparat de gimnastică în formă de scară largă , fixat de perete . [ Pr . : - li -
... SUITÓR , - OÁRE , suitori , - oare , adj . , s . f . , s . m . 1. Adj . Care suie , urcă , ascendent ; spec . ( despre plante ) agățător . 2. Adj . ( Despre ritmul versurilor ) Cu intonație crescândă ; ascendent . 3. S . f . Trecere verticală sau înclinată prin care se realizează legătura între două lucrări miniere ...
TĂRTĂCÚȚĂ , tărtăcuțe , s . f . 1. Plantă târâtoare sau agățătoare din familia cucurbitaceelor , cu flori albe , cu frunze lunguiețe , roșii și cu fructe comestibile ( Coccinia indica ) . 2. Fig . ( Glumeț )
TELEGRÁF , telegrafe , ( 1 , 2 ) s . n . , telegrafi , ( 3 ) s . m 1. S . n . Telecomunicație care transmite la distanță semnale ( corespunzătoare literelor și cifrelor ) cu ajutorul unor aparate electromagnetice ; ansamblul instalațiilor necesare în acest scop . 2. S . n . ( Înv . ) Aparat situat pe înălțimi sau în turnuri de semnalizare , pentru transmiterea la distanță a unor semnale optice . 3. S . m . Nume dat unor plante erbacee ornamentale cu flori albe , mirositoare și cu tulpina agățătoare ajungând până la 5 - 6 metri ( Boussingaultia baselloides ) , sau cu florile mici , roz - purpurii și cu tulpina fragilă ( Tradescantia
TÍGVĂ , tigve , s . f . 1. ( Pop . ) Craniu , țeastă ; ( depr . ) cap ; p . ext . ins , individ . 2. Plantă erbacee agățătoare sau târâtoare din familia cucurbitaceelor , cu flori mari , albe , cu fructe mari de forme variate , de obicei bombate , care la maturitate devin lemnoase și gălbui ; tâlv ( Lagenaria vulgaris ) ; p . restr . fructul acestei
... URCĂTÓR , - OÁRE , urcători , - oare , adj . ( Despre plante ) Care se agață , se urcă ; agățător
VANÍLIE , vanilii , s . f . 1. Plantă exotică erbacee agățătoare din familia orhideelor , cu frunze cărnoase și fructe aromatice , în formă de păstaie , folosite drept condiment ( Vanilla planifolia ) ; p . restr . fructul acestei plante , supus unui proces special de fermentare și folosit drept condiment plăcut aromat , datorită conținutului de vanilină . 2. Plantă cu tulpina ramificată și flori albastre sau liliachii cu miros foarte plăcut ( Heliotropium
VENTRILÍCĂ , ventrilici , s . f . 1. Plantă erbacee cu tulpina culcată sau agățătoare și cu flori albastre , care cresc la subsuoara frunzelor ; ventricea . ( Veronica tournefortii ) . 2. Plantă erbacee păroasă , cu tulpina târâtoare la bază și ridicată la vârf , cu flori albastre , albe sau albe trandafirii , cu dungi închise ( Veronica officinalis ) . - Et .
VÍȚĂ , vițe , s . f . I. ( Adesea determinat prin " de vie " ) Nume dat mai multor plante perene cu rădăcina puternică , cu tulpina lipsită de susținere proprie , din care ies mlădițe cu cârcei agățători , cu frunze mari , crestate adânc și cu fructele în formă de ciorchine , care se cultivă într - un număr mare de soiuri și de varietăți ; vie ( Vitis ) . II. 1. ( Pop . ) Șuviță de păr . 2. Fig . Descendent , urmaș , vlăstar ; p . ext . neam ; soi ,
VITACÉE , vitacee , s . f . ( La pl . ) Familia de plante lemnoase , agățătoare , având ca prototip vița de vie ; ( și la sg . ) plantă din această familie . [ Pr . : - ce -