Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru AFLA
Rezultatele 31 - 40 din aproximativ 800 pentru AFLA.
MÍZER , - Ă , mizeri , - e , adj . , s . m . și f . ( Livr . ) 1. Adj . , s . m . și f . ( Om ) care se află într - o situație ( materială ) foarte proastă ; ( om ) sărman , nenorocit . 2. Adj . ( Despre starea , mediul în care se află oamenii , despre obiecte etc . ) Care denotă o situație foarte proastă ; p . ext . sărăcăcios . [ Acc . și :
NEBULÓS , - OÁSĂ , nebuloși , - oase , s . f . , adj . 1. S . f . Corp ceresc difuz alcătuit din gaze sau din pulberi , aflat în spațiile dintre stelele galaxiei noastre ; sistem stelar cu lumină difuză , aflat dincolo de limitele galaxiei noastre . 2. Adj . Fig . Neclar , imprecis , confuz , neguros ,
OBSERVATÓR^2 , - OÁRE , observatori , - oare , s . m . și f . , adj . 1. S . m . și f . Persoană care observă , cercetează sau studiază ceva . 2. Adj . Care observă , scrutează ; pătrunzător , perspicace . 3. Adj . Prin care se atrage cuiva atenția asupra unui abuz de serviciu , asupra unei greșeli etc . săvârșite . Notă observatoare . OBSERVATÓR^1 , observatoare , s . n . 1. ( Mai ales în sintagma observator astronomic ) Clădire special amenajată pentru observații științifice asupra corpurilor cerești , fenomenelor astronomice , meteorologice etc . ; instituția aflată în această clădire . 2. Loc , amplasament special amenajat de unde se pot observa cele ce se află sau se întâmplă pe o mare distanță în jur și unde se pot adăposti oamenii și instrumentele necesare
OMOLÓG , - OÁGĂ , omologi , - oage , adj . , s . m . 1. Adj . ( Despre două elemente aparținând unor figuri geometrice între care există o corespondență determinată ) Care corespunde , care se află în corespondență . Laturi omoloage . 2. Adj . ( Despre o substanță organică ) Care are o structură chimică diferită de structura altei substanțe prin prezența unei grupe în care carbonul se află în combinație cu doi atomi de hidrogen . Hidrocarburi omoloage . 3. Adj . ( Biol . ; despre unele organe ) Care are structură asemănătoare și origine comună , dar formă externă și funcțiuni diferite . 4. S . m . Persoană care deține o funcție oficială într - o organizație sau într - un stat , privită în raport cu o altă persoană care deține aceeași funcție oficială într - o altă organizație sau într - un alt
... stăpânire , a cuprinde , a domina . 4. Tranz . Fig . A izbuti să cunoască , să afle , să înțeleagă ; a afla
PANORÁMĂ , panorame , s . f . 1. Priveliște din natură cu orizont larg , văzută de departe și de la înălțime . 2. Tablou de proporții mari desfășurat de jur împrejurul unei încăperi circulare și iluminat de sus numai pe anumite sectoare , astfel încât spectatorul aflat în mijlocul încăperii , în semiobscuritate , să aibă iluzia unei imagini reale ; p . ext . clădire circulară în care se află un asemenea tablou . 3. Spectacol popular de bâlci cu scamatorii , acrobații , expoziție de animale exotice etc . ; p . ext . baracă , construcție , amenajare în care se poate vedea un astfel de spectacol . 4. Panoptic ( 2 ) . [ Var . : ( reg . ) panarámă s .
PÍTIC^1 , pitice , adj . Jocuri pitice ( În sintagma ) = jocuri care aveau loc din patru în patru ani la Delfi , în Grecia antică , în cinstea zeului Apolo . PITÍC^2 , - Ă , pitici , - ce , subst . , adj . 1. S . m . și f . Individ care aparține unor populații din Africa centrală , cu statura mult inferioară celei mijlocii , pigmeu ; persoană a cărei statură este ( foarte ) mică , datorită unor tulburări endocrine , unor carențe alimentare etc . ; p . gener . persoană de statură ( foarte ) mică . 2. S . m . Fig . Om lipsit de calități , de merite , de valoare ; pigmeu . 3. S . f . ( Astron . ; în sintagmele ) Pitică albă = stea aflată în stadiul relativ final al evoluției sale , caracterizată printr - o densitate mare , luminozitate mică și prin scăderea treptată a temperaturii , fiind lipsită de surse de energie internă . Pitică roșie = stea aflată în stadiul absolut final al evoluției sale , caracterizată prin temperaturi efectiv coborâte și prin luminozitate foarte mică . 4. Adj . ( Despre oameni și animale ) De statură foarte mică , scund ,
PLIN , - Ă , plini , - e , adj . , s . n . I. Adj . 1. ( Despre vase , încăperi , recipiente etc . ) Care este umplut cu ceva , în care se află ceva până la limită . 2. Fără goluri ; întreg , compact , masiv . 3. Care cuprinde , conține , are ceva în cantitate sau în număr mare . 4. Care este acoperit , încărcat total sau parțial cu ceva . 5. ( Despre ființe , corpul lor sau părți ale corpului ) Cu forme rotunde , durdulii ; grăsuț . 6. Care are amploare , intensitate ; desăvârșit . Lună plină = lună perfect rotundă , aflată în faza ei maximă . Voce plină = voce sonoră , cu volum . II. S . n . Ceea ce umple un vas , o cavitate , un spațiu etc . ; conținut ,
PORTOFÓLIU , portofolii , s . n . 1. ( Livr . ) Funcție de ministru . 2. ( Înv . ) Mapă , dosar etc . în care se păstrează acte , hârtii de valoare etc . 3. ( Rar ) Portofel . 4. Efecte de comerț , valori bancare etc . aflate la dispoziția cuiva . 5. Totalitatea lucrărilor manuscrise aflate în evidența unei edituri , în scopul tipăririi lor . - După it .
... PROSPERÁ , prospér , vb . I . Intranz . A se afla sau a se dezvolta în condiții fericite , favorabile ; a înflori , a progresa . [ Prez . ind . și : prosperez ] PROSPERÁ , prospér , vb ...
PUSTÍU , - ÍE , pustiuri , ( I ) s . n . , pustii , ( II ) adj . I. S . n . 1. Regiune sălbatică , lipsită de vegetație și de populație ; spec . întindere vastă și plană de teren lipsită de vegetație și nepopulată , acoperită cu nisip ; deșert . 2. Fig . Singurătate apăsătoare pe care o simte cineva ; plictiseală ; mâhnire , supărare , durere . II. Adj . 1. ( Despre locuri , ținuturi ) Care se află în stare sălbatică , fără vegetație și fără populație . 2. În care nu se află nimeni ( și nimic ) . Cameră pustie . 3. Fig . Singur , părăsit , copleșit de o singurătate apăsătoare ; stingher ; deznădăjduit . [ Var . : ( pop . ) pustíe s .