Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru AȘEZARE
Rezultatele 31 - 40 din aproximativ 78 pentru AȘEZARE.
... LAMINÁȚIE , laminații s . f . ( Anat . ) Așezare
... LOCALITÁTE , localități , s . f . Așezare
... LOM , lomuri , s . n . Rangă specială de oțel , folosită la lucrările de așezare
MĂRGINÁȘ , - Ă , mărginași , - e , adj . , s . m . și f . 1. Adj . Care se află la margine , la hotar , la extremitate ; periferic , lăturalnic , limitrof . 2. Adj . , s . m . și f . ( Persoană ) care locuiește , care se află la marginea unei așezări omenești , a unui teritoriu etc . ; mărginean . - Margine + suf . -
MELEÁG , meleaguri , s . n . ( De obicei la pl . ) Loc . teren ( situat în apropierea cuiva ) , împrejurime , vecinătate ; cuprins al unei așezări omenești , ținut , regiune , loc ;
... NOMÁD , - Ă , nomazi , - de , adj . , s . m . și f . 1. Adj . , s . m . și f . ( Persoană , grup social ) care nu are așezare
NOMADÍSM s . n . Mod de viață al unei colectivități umane , caracterizat prin lipsa unei așezări
... ODÁIE , odăi , s . f . 1. ( Pop . ) Cameră , încăpere . 2. ( Înv . și reg . ) Așezare gospodărească izolată de sat ; fermă mică , târlă de vite etc . 3. Colibă servind de adăpost provizoriu pescarilor , ciobanilor sau muncitorilor agricoli în timpul lucrului ; otac ...
... ORÂNDUÍRE , orânduiri , s . f . Acțiunea de a orândui și rezultatul ei . 1. Așezare , grupare într - o anumită ordine , într - un anumit fel ; aranjare , repartizare , clasare . 2. Învestire . 3. ( Înv . și reg . ) Hotărâre , dispoziție , decizie , ordin . 4. ( Adesea cu ...
... ORÁȘ , orașe , s . n . 1. Formă complexă de așezare omenească cu dimensiuni variabile și dotări industriale , având de obicei funcție administrativă , industrială , comercială , politică și culturală ; urbe . 2. P . restr . Partea centrală a ...
... ÓRDINE , ordini , s . f . 1. Dispoziție , succesiune regulată cu caracter spațial , temporal , logic , moral , estetic ; organizare , înșiruire , rând , rânduire , orânduială . 2. Așezare a unor obiecte potrivit unor cerințe de ordin practic și estetic , rânduială ; p . ext . conformitate cu o cerință , cu o normă , cu o ...