Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru 2

 Rezultatele 31 - 40 din aproximativ 14398 pentru 2.

MERIȘOR

... MERIȘOR ^1 , merișori , s . m . 1. Diminutiv al lui măr ^1 . 2. Numele a doi arbori din familia rozaceelor , cu flori melifere ; a ) arbore originar din Siberia , cu frunze aproape rotunde , cu flori ... permanență verzi , cu flori melifere de culoare albă sau roșiatică și cu fructe comestibile ; smirdar ( Vaccinium vitis idaea ) . 4. Cimișir . - Măr ^1 + suf . - ișor . MERIȘÓR^2 , merișoare , s . n . 1. Diminutiv al lui măr ^2 . 2. Fructul merișorului ^1 ( 2 ) , de mărimea unei cireșe sau a unei nuci , de culoare roșiatică sau galbenă , cu gust dulce , adesea întrebuințat pentru dulceață . 3. Fructul merișorului ...

 

MOLETE

... MOLÉTE^2 , moleți , ( 1 , 2 ) s . m . , molete , ( 3 ) s . n . 1. S . m . ( Iht . ; reg . ) Molan . 2. S . m . ( Reg . ) Numele mai multor specii de conifere . 3. S . n . Tumoare seroasă care se formează pe glezna calului . - Moale + suf . - ete . MOLÉTE^1 ...

 

OCHI

... OCHÍ^2 , ochesc , vb . IV . 1. Intranz . A potrivi o armă la ochi pentru ca proiectilul să nimerească ținta ; a fixa linia de ... loc pete , ochiuri ( negre sau de verdeață ) prin topirea zăpezii . ÓCHI^1 , ochi , ( I , II 4 , 7 , 11 , 12 , III ) s . m . ochiuri , ( II 1 , 2 , 3 , 4 , 5 , 6 , 8 , 9 , 10 , 13 ) s . n . I. S . m . 1. Fiecare dintre cele două organe ale vederii , de formă globulară , sticloase ... unor animale ; globul împreună cu orbita , pleoapele , genele ; irisul colorat al acestui organ ; organul vederii unui animal sau al unei insecte , indiferent de structura lui . 2. Facultatea de a vedea , simțul văzului , vedere ; privire , uitătură . 3. ( La pl . ) Obraz , față . II. P . anal . 1. S . n . Fiecare dintre spațiile ...

 

PĂRUI

... PĂRUÍ^2 , păruiesc , vb . IV . Tranz . A bate pari ^1 ( pentru a împrejmui sau a delimita un teren ) . - Par ^1 + suf ... IV . 1. Tranz . și refl . recipr . ( Fam . ) A ( se ) bate trăgând ( u - se ) de păr ^2 ; p . gener . a ( se ) bate . 2. Tranz . ( În tăbăcărie ) A îndepărta ( prin procedee chimice ) părul ^2 de pe pieile crude ; a depila . - Păr ^2

 

PERIȘOR

... PERIȘÓR^2 , perișori , s . m . 1. Diminutiv al lui păr ^2 . 2. Plantă erbacee din familia gramineelor , cu frunze ovale , plane pe fața superioară și păroase ( Elymus asper ) . 3. ( Reg . ) Mică plantă erbacee cu tulpina fină , cu ... acoperite cu peri scurți , și cu flori mici roșietice ( Circaea alpina ) . - Păr ^2 + suf . - ișor . PERIȘÓR^1 , perișori , s . m . Diminutiv al lui păr ^1 . 2

 

POPONEȚ

... POPONÉȚ^4 s . m . ( Bot . ; pop . ) Volbură ( Convolvulus arvensis ) . POPONÉȚ^3 , poponețe , s . n . ( Fam . ) Șezut , dos ( de copil ) . [ Var . : poponeáță s . f . ] POPONÉȚ^2 , poponețe , s . n . ( Reg . ) 1. Feștilă sau fitil de opaiț ; p . gener . opaiț . 2. Sfeșnic . - Et . nec . POPONÉȚ^1 , poponeți , s . m . ( Reg . ) 1. Șoarece de câmp ; șoarece de pădure . 2. Sperietoare de păsări ; momâie , popândău ( 2 ) , popândeț ( 2

 

PUIȘOR

... PUIȘÓR^2 , puișori , s . m . ( Reg . ) Veche monedă austriacă de argint , care a circulat și în țările române ; pui ^2 . [ Pr . : pu - i - ] - Pui ^2 + suf . - ișor . PUIȘÓR^1 , puișori , ( 1 ) s . m . , puișoare , ( 2 , 3 ) s . n . 1. S . m . Diminutiv al lui pui ^1 ; puiuleț , puiuț . 2. S . n . ( Reg . ) Doniță mică . 3. S . n . Pernă mică , care se așază sub cap ( peste o pernă mare ) ; puiuț . [ Pr . : pu - i - ] - Pui ^1 ...

 

RĂSĂRIT

... RĂSĂRÍT^2 , - Ă , răsăriți , - te , adj . 1. ( Despre plante ) Care a ieșit din pământ ; încolțit ^2 . 2. Care depășește măsura comună , obișnuită ; fig . mai deosebit , mai de seamă ; valoros . - RĂSĂRÍT^1 , răsărituri , s . n . 1. Faptul de a răsări . 2 ...

 

RĂU

... rele , adj . , s . n . , adv . I. Adj . Care are însușiri negative ; lipsit de calități pozitive . 1. ( Adesea substantivat ) Care face , în mod obișnuit , neplăceri altora . 2. Care nu - și îndeplinește îndatoririle morale și sociale legate de o anumită circumstanță , care nu e potrivit unui anumit lucru , unei anumite situații ; necorespunzător , nepotrivit ... rolului său . 1. Care nu este apt ( pentru ceva ) , care nu e corespunzător unui anumit scop , unei anumite întrebuințări ; care prezintă unele defecte , unele imperfecțiuni . 2. ( Despre organele corpului ) Care nu funcționează normal ; bolnav ; ( despre funcții fiziologice ) care nu se desfășoară normal . 3. ( Despre îmbrăcăminte și încălțăminte ) Uzat , rupt , stricat . 4 ... 5. ( Despre bani ) Care nu are curs , ieșit din circulație ; fals . III. Adj . ( Despre meseriași , artiști etc . ) Neîndemânatic , incapabil , nepriceput . IV. Adj . 1. Nesatisfăcător ; dăunător . 2. ( Despre vreme ) Urât ; nefavorabil . 3. ( În superstiții ) Prevestitor de rele ; nefast , nenorocos . V. Adv . 1. Așa cum nu trebuie ; nepotrivit , greșit , cu defecte . 2. Neplăcut , supărător , nesatisfăcător . 3. Incomod , neconfortabil . 4. Neplăcut , dezagreabil . 5. Neconform cu părerile , cu gusturile cuiva . 6. Puternic , tare ; foarte . VI. S . n . 1. Ceea ...

 

SOLIE

... SOLÍE , solii , s . f . 1. Misiune , însărcinare încredințată unui sol ^2 . 2. ( Concr . ) Veste , mesaj ( adus de un sol ^2 ) . 3. ( Concr . ) Grup de persoane trimise ca soli ^2 ; delegație . - sol ^2

 

STRUNGĂRIE

... STRUNGĂRÍE^2 s . f . Ocupația strungarului ^2 . - Strungar ^2 + suf . - ie . STRUNGĂRÍE^1 , strungării , ( 2 ) s . f . 1. Meseria strungarului ^1 ; strungărit . 2

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>