Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ȘARPE
Rezultatele 31 - 40 din aproximativ 52 pentru ȘARPE.
IHNEUMÓN , ihneumoni , s . m . Mic mamifer carnivor din Africa și din Asia tropicală , cu coada lungă , amintind de nevăstuică , ușor de domesticit , utilizat la distrugerea șerpilor și a șoarecilor și considerat animal sfânt de vechii egipteni ; mangustă ( Herpestes ichneumon ) . [ Pr . : - ne -
LÍMBĂ , limbi , s . f . I. Organ musculos mobil care se află în gură , servind la perceperea gustului , la mestecarea și la înghițirea alimentelor , la om fiind și organul principal de vorbire . II. 1. Sistem de comunicare alcătuit din sunete articulate , specific oamenilor , prin care aceștia își exprimă gândurile , sentimentele și dorințele ; limbaj , grai . 2. Limbajul unei comunități umane , istoric constituită , caracterizat prin structură gramaticală , fonetică și lexicală proprie . 3. Totalitatea altor mijloace și procedee ( decât sunetele articulate ) folosite spre a comunica oamenilor idei și sentimente . Limba surdomuților . 4. ( Înv . și reg . ) Vorbă , cuvânt ; grai , glas . 5. ( Înv . ) Prizonier folosit ca informator asupra situației armatei inamice . 6. ( Înv . și arh . ) Comunitate de oameni care vorbesc aceeași limbă ; popor , neam , națiune . III. Nume dat unor obiecte , instrumente etc . care seamănă formal sau funcțional cu limba ( I ) . 1. Bară mobilă de metal , agățată în interiorul clopotului , care , prin mișcare , lovește pereții lui , făcându - l să sune . 2. Fiecare dintre arătătoarele ceasornicului . 3. Obiect de metal , de os , de material plastic etc . care înlesnește încălțarea pantofilor ; încălcător . 4. Bucată de piele , de pânză etc . lungă și îngustă , care acoperă deschizătura încălțămintei în locul unde aceasta se încheie cu șiretul . 5. Lama ...
... MEZOZÁUR , mezozauri , s . m . Reptilă fosilă în formă de șarpe
OCHÍ^2 , ochesc , vb . IV . 1. Intranz . A potrivi o armă la ochi pentru ca proiectilul să nimerească ținta ; a fixa linia de ochire a unei arme ; a lua ținta , a ținti . 2. Tranz . A urmări , a fixa cu privirea , a descoperi pe cineva ( printre mai multe persoane ) cu o anumită intenție ; a ( - și ) pune ochii pe cineva . 3. Refl . unipers . ( Reg . , despre întinderi acoperite de zăpadă ) A face din loc în loc pete , ochiuri ( negre sau de verdeață ) prin topirea zăpezii . ÓCHI^1 , ochi , ( I , II 4 , 7 , 11 , 12 , III ) s . m . ochiuri , ( II 1 , 2 , 3 , 4 , 5 , 6 , 8 , 9 , 10 , 13 ) s . n . I. S . m . 1. Fiecare dintre cele două organe ale vederii , de formă globulară , sticloase , așezate simetric în partea din față a capului omului și a unor animale ; globul împreună cu orbita , pleoapele , genele ; irisul colorat al acestui organ ; organul vederii unui animal sau al unei insecte , indiferent de structura lui . 2. Facultatea de a vedea , simțul văzului , vedere ; privire , uitătură . 3. ( La pl . ) Obraz , ...
OFIDIÁN , ofidieni , s . m . ( La pl . ) Ordin de reptile care cuprinde șerpii ; ( și la sg . ) reptilă care face parte din acest ordin . [ Pr . : - di -
... OFIDÍSM s . n . ( Med . ) Otrăvire cu venin de șarpe
OFIOFÁG , - Ă , ofiofagi , - ge , adj . ( Despre animale , păsări etc . ) Care se hrănește cu șerpi . [ Pr . : - fi -
OFIOFAGÍE , ofiofagii , s . f . Folosire a șerpilor ca hrană de către unele animale , păsări etc . [ Pr . : - fi -
OFIOLATRÍE s . f . Adorare , cult al șerpilor ( la unele popoare ) . [ Pr . : - fi -
OFIOLÁTRU , - Ă , ofiolatri , - e , s . m . și f . Adorator al șerpilor . [ Pr . : - fi -
OFIOLOGÍE s . f . Ramură a zoologiei care studiază șerpii ; ofiografie . [ Pr . : - fi -