Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ÎNCOVOIAT
Rezultatele 31 - 40 din aproximativ 72 pentru ÎNCOVOIAT.
COROIÁT , - Ă , coroiați , - te , adj . ( Despre ciocul păsărilor , p . ext . despre nasul oamenilor ) Încovoiat cu vârful în jos , adus ; acvilin :
COSÓR , cosoare , s . n . 1. Cuțit scurt , cu vârful încovoiat , întrebuințat în viticultură și în pomicultură . 2. Plantă erbacee acvatică , cu tulpină lungă și subțire , cu flori unisexuate , solitare și cu fructe ovale prevăzute cu spini ( Ceratophyllum
COVÉRGĂ , covergi , s . f . ( Reg . ) 1. Coviltir . 2. Nuia
CURB , - Ă , curbi , - e , adj . , s . f . I. Adj . ( Despre linii ) În formă de arc ; arcuit , încovoiat ; ( despre un plan ) boltit . II. S . f . 1. Figură geometrică având o singură dimensiune ; linie care nu este dreaptă . 2. Linie care reprezintă grafic o relație între două mărimi variabile , trecute una în abscise și cealaltă în ordonate . 3. Porțiune din traseul unei căi de comunicație terestră cu axa curbă ( I ) , care racordează două aliniamente continuative ale căii respective . 4. Linie care descrie grafic fazele succesive ale variațiilor unui fenomen . Curbă de temperatură . 5. ( În sintagmele ) Curbă de nivel = linie de pe o hartă care unește punctele de egală altitudine , căpătând valoare în raport cu un anumit plan de referință ( de obicei nivelul mării ) . Curbă batimetrică = linie de pe o hartă care unește punctele de egală adâncime ale reliefului fundului apelor ( oceane , mări , lacuri ) . 6. ( Ec . pol . ; în sintagma ) Curbă de sacrificiu = denumire dată în 1931 - 1933 , în România , reducerii salariilor și pensiilor muncitorilor și funcționarilor
... CURBÁ , curbez , vb . I . Tranz . și refl . A ( se ) face curb ( I ) , a ( se ) încovoia
CURBÁT , - Ă , curbați , - te , adj . Încovoiat , arcuit , îndoit . - V.
DESCOVOIÁ , descovói , vb . l . Tranz . și refl . A ( se ) îndrepta un obiect încovoiat , arcuit sau curbat ; a ( se ) dezdoi . [ Pr . : - vo - iá ] - Des ^1 - + [ în ]
DOÁGĂ , doage , s . f . 1. Fiecare dintre bucățile de lemn ( puțin încovoiate ) care formează corpul unor vase strânse în cercuri . 2. Fig . Fire , mentalitate ( ciudată ,
ERÉTE , ereți , s . m . Gen de păsări răpitoare de zi , asemănătoare cu uliii , cu corpul zvelt , ciocul scurt și foarte încovoiat și cu câte un disc de pene pe părțile laterale ale capului ( Circus ) ; pasăre din acest gen . - Et .
FALCONIFÓRM , falconiforme , s . n . ( La pl . ) Ordin de păsări răpitoare de zi , cu corpul puternic , aripi lungi , cu ciocul gros și încovoiat , care se hrănesc cu pradă vie ; ( și la sg . ) pasăre care face parte din acest
... FLAMBÁ , flambez , vb . I . Tranz . 1. A trece un obiect neinflamabil prin flacără în scopul sterilizării . 2. A încovoia