Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ÎNARMAT

 Rezultatele 31 - 40 din aproximativ 42 pentru ÎNARMAT.

POTERĂ

PÓTERĂ , poteri , s . f . Ceată , grup de oameni ( în special arnăuți ) înarmați , care aveau misiunea de a urmări și de a prinde pe răufăcători și pe haiduci . [ Pl . și : potere . - Var . ( reg . ) pótiră s .

 

POTERAȘ

POTERÁȘ , poterași , s . m . Persoană înarmată care făcea parte dintr - o poteră . [ Var . : ( reg . ) potiráș s . m . ] - Poteră + suf . -

 

PUȘCAȘ

PUȘCÁȘ , pușcași , s . m . 1. Soldat înarmat cu pușcă . 2. Vânător . 3. ( Înv . ) Artilerist , tunar . - Pușcă + suf . -

 

RETIAR

RETIÁR , retiari , s . m . Gladiator roman înarmat cu un trident , un pumnal și o plasă în care încerca să - l prindă pe adversarul său . [ Pr . : - ti -

 

RISIPIT

RISIPÍT , - Ă , risipiți , - te , adj . 1. Răspândit în toate părțile ; împrăștiat , răsfirat . 2. ( Despre maleriale , bani , averi ) Cheltuit fără socoteală ; irosit . 3. ( Despre armate sau cete înarmate ) Pus pe fugă ; alungat ,

 

SANTINELĂ

SANTINÉLĂ , santinele , s . f . Soldat înarmat care face serviciul de pază a unui post , a unei instituții ; p . gener . persoană care stă de pază . [ Var . : sentinélă s .

 

SATÂRGIU

SATÂRGÍU , satârgii , s . m . Soldat mercenar înarmat cu satâr în vechea armată a țărilor

 

SEIMEN

SEIMÉN , seimeni , s . m . ( În sec . XVII - XVIII , în Țara Românească și în Moldova ) Soldat din corpul de ostași mercenari pedeștri înarmați cu sânețe , a căror atribuție era paza curții domnești . [ Var . : siimén , simén s .

 

SIXTĂ

SÍXTĂ , sixte , s . f . Poziție a brațului înarmat , întâlnită în scrimă , la probele de floretă și de

 

SLUGĂ

SLÚGĂ , slugi , s . f . I. 1. Persoană angajată pentru a munci în gospodăria sau în mica întreprindere a altuia , fiind retribuită în bani sau în natură . 2. Fig . Persoană subordonată alteia și obligată , din cauza condițiilor sociale în care se află , să - i execute voința . 3. ( Înv . ) Slujitor înarmat de pe lângă casa sau din suita unui boier . II. ( Rar ) Aparat simplu , format dintr - o scândură scobită la un capăt , care se folosește la scoaterea cizmelor fără ajutorul cuiva ;

 

SPADASIN

SPADASÍN , spadasini , s . m . 1. Persoană care luptă înarmată cu spada . 2. Sportiv specializat în probele de spadă (

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>