Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru VEDERE

 Rezultatele 291 - 300 din aproximativ 601 pentru VEDERE.

HIDOS

... HIDÓS , - OÁSĂ , hidoși , - oase , adj . Foarte urât , înfiorător la vedere

 

HIDROLOGIE

HIDROLOGÍE s . f . Știință care studiază proprietățile generale ale apelor de la suprafața scoarței terestre , legile generale care dirijează procesele din hidrosferă , influența reciprocă dintre hidrosferă , atmosferă , litosferă și biosferă , precum și prognoza evoluției elementelor hidrologice , în vederea folosirii lor raționale în

 

HIDROMETRIE

HIDROMETRÍE s . f . Ramură a hidrologiei care se ocupă cu determinarea cantitativă a debitului unui curs de apă , cu studiul metodelor tehnice pentru determinarea vitezei , a adâncimii unui curs de apă , a unui strat de apă subteran sau a apei dintr - o conductă , în vederea realizării proiectelor de construcție hidrotehnică și a planului de gospodărire a

 

HIMERĂ

... p . ext . motiv decorativ reprezentând un astfel de monstru . 3. ( Bot . ; în sintagma ) Himeră de altoire = plantă ale cărei țesuturi sunt diferite din punct de vedere

 

HINTERLAND

... HÍNTERLAND , hinterlanduri , s . n . 1. Regiune relativ rigidă din punct de vedere tectonic , situată în spatele unui sistem muntos cutat . 2. Teritoriu care gravitează spre un centru economic . 3. Regiune învecinată cu un teritoriu ocupat , folosită ca ...

 

HIPERMETROPIE

... HIPERMETROPÍE , hipermetropii , s . f . Defect de vedere

 

HIPERMETROPISM

... HIPERMETROPÍSM s . n . ( Med . ) Defect de vedere

 

HIPOMETROPIE

HIPOMETROPÍE , hipometropii , s . f . ( Med . ) Defect al vederii care se manifestă prin imposibilitatea de a distinge clar obiectele situate la o distanță mai mare ; miopie ,

 

HISTEROTOMIE

HISTEROTOMÍE , histerotomii , s . f . Intervenție chirurgicală pentru deschiderea uterului , în vederea extragerii fătului în caz de naștere

 

IDEOLOGICEȘTE

... IDEOLOGICÉȘTE adv . Din punctul de vedere

 

IERTA

IERTÁ , iert , vb . I . Tranz . 1. A scuti pe cineva de o pedeapsă , a trece cu vederea vina , greșeala cuiva , a nu mai considera vinovat pe cineva . 2. A scuti , a dispensa pe cineva de o obligație . 3. ( Pop . și fam . ) A îngădui , a permite , a da voie

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>