Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru VECHI

 Rezultatele 291 - 300 din aproximativ 391 pentru VECHI.

REBEC

... REBÉC , rebecuri , s . n . Vechi

 

REGĂȚEAN

REGĂȚEÁN , - Ă , regățeni , - e , s . m . și f . Denumire dată , după primul război mondial , locuitorilor Vechiului regat . - Regat + suf . -

 

REGIFUGIU

REGIFÚGIU , regifugii , s . n . Sărbătoare romană , care se celebra în amintirea alungării regilor din vechea

 

RELAXA

RELAXÁ , relaxez , vb . I . 1. Tranz . A pune un sistem fizic scos din starea de echilibru termodinamic , electric etc . în stare de libertate , acesta revenind lent la vechea stare sau la o nouă stare de echilibru . 2. Refl . ( Despre tensiunile mecanice dintr - un corp ) A scădea fără ca să varieze deformația corpului . 3. Refl . și tranz . Fig . A ( se ) liniști , a ( se ) destinde ( după un efort susținut ) ; a deveni sau a face să devină mai puțin

 

RETRO

... RÉTRO adj . invar . ( Despre modă , muzică etc . ) Care reflectă o întoarcere în timp ( reluând sau imitând un stil mai vechi

 

REVIZORAT

REVIZORÁT s . n . 1. Funcția de revizor ; p . ext . timpul cât ocupă cineva această funcție . 2. ( În vechea organizare a învățământului ) Inspectorat școlar județean . - Revizor + suf . -

 

RIT

RIT , rituri , s . n . 1. Ritual ( 2 ) . 2. Confesiune religioasă ; religie ; spec . veche credință

 

ROȘIOR

ROȘIÓR , - OÁRĂ , roșiori , - oare , adj . , subst . I. Adj . Diminutiv al lui roșu . II. S . f . 1. ( La sg . ) Soi de viță de vie cu struguri mici de culoare roșiatică , puțin răspândit în cultură . 2. Pește cu corpul turtit lateral și acoperit cu solzi mari , cu ochii și cu înotătoarele roșietice ( Scardinius erythrophthalmus ) . III. S . m . ( La pl . ) Corp de elită al cavaleriei în organizarea mai veche a armatei române ; ( și la sg . ) ostaș din acest corp de cavalerie . [ Pr . : - și - or ] - Roșu + suf . -

 

ROȘU

RÓȘU , - IE , roșii , adj . , subst . I. Adj . 1. De culoarea sângelui . 2. Roșcat , roșcovan , arămiu . 3. De culoare rumenă aprinsă . 4. ( Despre metale ) Înroșit în foc ; incandescent . II. Adj . Fig . Comunist . III. S . n . 1. Una dintre culorile fundamentale ale spectrului luminii , situată în marginea acestuia dinspre lungimile de undă mari ; culoarea sângelui . 2. Fard de culoare roșie ( I 1 ) pentru obraz și buze ; ruj . 3. Țesătură , panglică , broderie de culoare roșie ( I 1 ) . 4. Culoarea uneia dintre cărțile de joc , în formă de inimă roșie ( I 1 ) . IV. S . m . 1. Adept al comunismului . 2. ( Înv . ; la pl . ) Corp de trupă de călăreți sau de pedestrași în vechea armată a Moldovei , compus din boierii de țară ( cu uniformă de culoare roșie ) ; ( și la sg . ) ostaș din acest corp de trupă . V. S . f . Pătlăgică roșie , v . pătlăgică . VI. S . f . ( În sintagmele ) Roșie daneză = rasă de taurine obținută în Danemarca și crescută pentru producția de lapte . Roșie de stepă = rasă de taurine bună producătoare de lapte , adaptată la condițiile de stepă . [ Var . : ( reg . ) roș , - ă adj . , s .

 

RUBRICĂ

RÚBRICĂ , rubrici , s . f . 1. Despărțitură ( verticală sau orizontală ) , cuprinzând una sau mai multe coloane , într - un registru , formular , grafic etc . 2. Spațiu rezervat ( permanent ) într - o publicație periodică pentru articole dintr - un anumit domeniu . 3. ( Înv . ) Titlu de pagină sau capitol care , în vechile manuscrise și cărți , se scria cu

 

RUGINĂ

... RUGÍNĂ , rugini , s . f . I. 1. Substanță brun - roșcată , poroasă , sfărâmicioasă , care se formează prin oxidare pe obiectele de fier . 2. Obiect ( de fier ) vechi , prost întreținut ; ruginitură , rablă . 3. Fig . Idee , teorie , mentalitate înapoiată , învechită . II. 1. Boală infecțioasă a plantelor , provocată de ciuperci microscopice , patogene ( Puccinia ...

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>