Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru URMĂ
Rezultatele 291 - 300 din aproximativ 630 pentru URMĂ.
FOSÍL , - Ă , fosili , - e , s . f . , adj . 1. S . f . Rest sau urmă a unui animal sau a unei plante dintr - o epocă geologică anterioară celei actuale , conservată în straturile pământului . 2. Adj . ( Despre organisme , formații geologice etc . ) Care a existat , care s - a format în trecutul geologic al
FRÁCȚIE , fracții , s . f . ( Uneori urmat de determinarea " ordinară " ) Simbol sau număr care reprezintă raportul a două numere întregi .
... FRÁUDĂ , fraude , s . f . Înșelăciune , act de rea - credință săvârșit de cineva , de obicei pentru a realiza un profit material de pe urma
... FRECĂTÚRĂ , frecături , s . f . 1. Frecare . 2. Loc care poartă urma
FRÉZĂ^3 , freze , s . f . Un fel de guler cu mai multe pliuri care se purta la gât în sec . XVI - XVII . FRÉZĂ^2 , freze , s . f . Pieptănătură bărbătească ; frizură . FRÉZĂ^1 , freze , s . f . 1. Unealtă așchietoare cu unul sau cu mai multe tăișuri , dispuse simetric în jurul unui ax și având o mișcare de rotație , folosită la prelucrarea metalelor , a lemnului și a altor materiale dure ; frezor ^1 . 2. Mașină de frezat . 3. Mașină agricolă având organul activ format dintr - un ax rotitor prevăzut cu gheare și cuțite , care rupe bucăți din pământ , le sfărâmă și le amestecă . 4. ( Urmat de determinarea " rutieră " ) Mașină de lucru rutieră folosită pentru ruperea , mărunțirea și amestecarea cu lianți a stratului superficial de pământ , la executarea
... FUGĂRÍ , fugăresc , vb . IV . Tranz . A urmări pe cineva fugind în urma
FUNCȚIONALÍSM s . n . Curent în arhitectura secolului al XX - lea , care are în vedere în primul rând necesitatea corespondenței dintre formă și funcție , astfel încât aceasta din urmă să fie determinantă . [ Pr . : - ți -
... FURBÚRĂ , furburi , s . f . Inflamație acută a țesuturilor moi ale copitei , întâlnită în special la cai , în urma
FURNÁL , furnale , s . n . 1. Cuptor înalt în formă de turn , folosit pentru obținerea fontei brute prin topirea minereurilor de fier amestecate cu cărbune și cu alte materiale , cu ajutorul combustibililor și fondanților ; instalație industrială prevăzută cu un astfel de cuptor . 2. Încărcătură de exploziv introdusă în stânca , zidăria etc . care urmează să fie aruncate în
FUS ^2 , fusuri , s . n . ( În industria pielăriei ) Unitate de măsură pentru piele , egală cu 929 cm^2 ; bucată de piele având această suprafață . [ Pl . și : fuse ] FUS ^1 , ( I ) fuse , ( II ) fusuri , s . n . I. 1. Unealtă de tors care servește la răsucirea firului și pe care se înfășoară firul pe măsură ce este tors , având forma unui bețișor lung și subțire , îngroșat la mijloc , cu capătul de sus ascuțit și cel de jos rotunjit și înțepenit într - o rotiță . 2. Organ al mașinilor de tors , cu ajutorul căruia se răsucește și pe care se înfășoară firul . II. 1. Nume dat unor părți ale mașinilor de țesut , de depănat etc . care seamănă la formă cu fusul ^1 ( I 1 ) . 2. Nume dat unor părți de mașini , de instalații etc . care îndeplinesc funcția de arbore sau de osie . 3. Trunchiul unui copac de la bază până la vârf , fară crengi . 4. Parte a unei coloane de arhitectură , cuprinsă între bază și capitel . 5. Corpul drept al ancorei , fără brațe și fară inel . 6. ( În sintagmele ) Fus sferic = porțiune din suprafața unei sfere cuprinsă între două cercuri mari care au un diametru comun . Fus orar = fiecare dintre cele ...
G s . m . invar . A noua literă a alfabetului limbii române ; sunet notat cu această literă ( consoană semioclusivă prepalatală sonoră ( 4 ) când este urmată de e sau i ; oclusivă palatală ( 2 ) sonoră în grupurile ghi și ghe ; oclusivă velară sonoră în toate celelalte poziții ) . [ Pr . :