Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru SUPERIOR
Rezultatele 291 - 300 din aproximativ 380 pentru SUPERIOR.
PTERIDOFÍTĂ , pteridofite , s . f . ( La pl . ) Încrengătură de plante superioare cu rădăcină , tulpină și frunze , care se înmulțesc prin spori ; ( și la sg . ) plantă din acesta încrengătură ; criptogamă
PTERIGÓTĂ , pterigote , s . f . ( La pl . ) Subclasă de insecte superioare , cuprinzând toate insectele cu aripi ; ( și la sg . ) insectă din acesta
PÚNTE , punți , s . f . 1. Pod îngust ( format adesea dintr - o scândură sau dintr - o bârnă ) așezat peste un șanț , peste o râpă sau peste o apă , care poate fi trecut numai cu piciorul . 2. Planșeu metalic sau de lemn , orizontal , care închide corpul unei nave la partea superioară sau care compartimentează nava pe nivele . 3. Dispozitiv de măsură a unor mărimi electrice format din patru elemente , o sursă de energie și un instrument de măsură . 4. Pluta în care se introduce fitilul candelei . 5. ( Chim . ; sintagma ) Punte de hidrogen = legătură de
RĂCEÁLĂ , răceli , s . f . 1. Temperatură scăzută ; frig . 2. Fig . Lipsă de afecțiune , nepăsare , indiferență . 3. Nume generic dat unor boli contagioase localizate pe căile respiratorii superioare , manifestate prin guturai , traheită , bronșită , tuse cu expectorație , febră etc . - Răci + suf . -
RĂDĂCÍNĂ , rădăcini , s . f . 1. Parte a unei plante superioare prin care aceasta se fixează de sol și își absoarbe substanțele hrănitoare ; ( pop . ) parte a plantei aflată în pământ , indiferent de structura și funcțiile pe care le are . 2. Parte prin care un organ al corpului este fixat într - un țesut . Rădăcina unui dinte . 3. Partea de lângă pământ a tulpinii unui copac . 4. P . anal . Partea de jos a unui zid , a unui munte etc . ; bază , temelie . 5. Valoarea necunoscutei dintr - o ecuație ; radical . 6. ( Lingv . ) Element al unui cuvânt , ireductibil din punct de vedere morfologic , comun cuvintelor din aceeași familie și care conține sensul lexical al cuvântului ;
RADIOSÓNDĂ , radiosonde , s . f . Instrument folosit pentru efectuarea observațiilor meteorologice ( presiune , temperatură , umiditatea aerului ) în păturile superioare ale atmosferei , prin semnale radio ^2 . [ Pr . : - di -
RADIOSONDÁJ , radiosondaje , s . n . Explorare a păturilor superioare ale atmosferei cu ajutorul unei radiosonde . [ Pr . : - di -
RAPÓRT , raporturi , ( I ) ( II ) rapoarte , s . n . I. 1. Legătură între două sau mai multe persoane , obiecte , fenomene , noțiuni pe care gândirea omenească o poate constata și stabili ; relație . 2. ( Mai ales la pl . ) Contact , legătură între mai multe persoane , instituții etc . ; relație . 3. ( Mat . ) Câtul dintre două mărimi de același fel , exprimate în aceleași unități . 4. Relație ( numerică ) între două valori . II. 1. Comunicare scrisă sau orală făcută de cineva în fața unei adunări , a unei autorități etc . , cuprinzând o relatare ( oficială ) asupra unei activități personale sau colective ; textul acestei comunicări . 2. Scurtă prezentare orală asupra situației trupei făcută de un militar în fața superiorului său ; ora , momentul când se face această prezentare . III. ( În sintagma ) Casă ( sau imobil ) de raport = casă sau imobil cumpărat sau construit în vederea
... se găsește numai în puține locuri sau apare la intervale mai depărtate . 5. Distins , ales , scump , prețios ( prin faptul că nu se întâlnește prea des ) , superior
... RAVÁC s . n . 1. Must care se scurge de la sine din strugurii puși în teasc ( fără presare ) ; vin superior obținut din acest must ; vin limpede , separat de drojdie , prin trecerea lui dintr - un butoi în altul ; vin rămas neînghețat dintr - un butoi expus la ...
... RÉCTOR , rectori , s . m . Persoană care conduce ( din punct de vedere științific și administrativ ) o instituție de învățământ superior