Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru PURTA
Rezultatele 291 - 300 din aproximativ 458 pentru PURTA.
OMONÍM , omonime , ( 1 ) s . n . , omonimi , ( 2 ) s . m . 1. S . n . Cuvânt care are aceeași formă și aceeași pronunțare cu alt cuvânt sau cu alte cuvinte , de care diferă ca sens și ca origine . 2. S . m . Persoană care poartă același nume cu altcineva ;
OPINCÁR , opincari , s . m . 1. Persoană care poartă opinci ; om de rând , țăran . 2. Persoană care lucrează sau vinde opinci . - Opincă + suf . -
OPRÉG , oprege , s . n . Piesă caracteristică portului popular din unele regiuni ale țării , alcătuită dintr - o bucată dreptunghiulară și îngustă de țesătură , cu franjuri colorate , purtată peste poalele cămășii , în față și în spate sau numai în
ORÁR^1 , orare , s . n . Veșmânt bisericesc în formă de fâșie lungă și îngustă de lână , de mătase sau de bumbac , purtat pe umăr de diacon în timpul slujbei religioase . ORÁR^2 , - Ă , orari , - e , adj . , s . n . 1. Adj . Care arată orele ; privitor la ore ; care se face sau se calculează pe timp de o oră . 2. S . n . Program al unei activități împărțit pe ore și repetat periodic ; ( concr . ) tabel , grafic care indică programul în ore al unei activități ; orele de plecare și de sosire ale unui tren , vapor , autobuz . 3. S . n . ( Înv . ) Instrument care indică timpul ;
... românești , persoanelor însărcinate cu conducerea unui județ , a unui ținut , a unei cetăți , având atribuții militare , administrative și judecătorești ; persoană care purta
PAIR , pairi , s . m . Titlu purtat de marii vasali ai regelui în Franța și în Anglia în evul
PALÁȘCĂ , pălăști , s . f . ( Înv . și reg . ) Geantă de piele care se poartă la
PALTÓN , paltoane , s . n . Haină de iarnă ( lungă până sub genunchi ) , făcută din stofă groasă și căptușită , care se poartă peste celelalte obiecte de
... PAN ^2 , pani , s . m . Denumire dată ( în evul mediu ) nobililor polonezi sau , p . gener . , marilor boieri români ; persoană care purta
PÁNĂ^2 , pene , s . f . 1. Oprire accidentală a funcționării unei mașini , a unui mecanism , a unui vehicul . 2. Situație în care se află o navă cu vele care are vânt din față și nu poate înainta . PÁNĂ^1 , pene , s . f . I. 1. Fiecare dintre formațiile epidermice cornoase care acoperă corpul păsărilor , servind la protecția lui și la zbor , compusă dintr - un cotor pe care sunt așezate simetric , de - o parte și de alta , fire ( pufoase ) . 2. ( La pl . ) Pene ^1 ( I 1 ) de pasăre sau fire pufoase desprinse de pe cotoarele acestora , care servesc la umplerea pernelor , a saltelelor etc . ; p . ext . așternut ( moale ) de pat ( cu pene ) , fulgi etc . ) . 3. Pană ^1 ( I 1 ) de gâscă , ascuțită și despicată la vârf , întrebuințată altădată ca instrument de scris cu cerneală ; p . gener . toc de scris , condei ; ceea ce servește la scris . 4. Dispozitiv făcut din cotor de pană ^1 ( I 1 ) , care servește să țină cârligul undiței la adâncimea dorită . 5. Podoabă din pene ^1 ( I 1 ) , care se poartă la pălărie , în păr etc . 6. ( În sintagma ) Categorie pană = categorie în care intră boxerii între 54 și 57 ...
PANAGHÍE , panaghii , s . f . 1. Nume dat Fecioarei Maria ; p . ext . iconiță ( emailată ) cu chipul Fecioarei Maria , purtată de ierarhi pe piept . 2. Bucată de prescură care se mănâncă în mănăstiri , în prima săptămână după