Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru PROVOCA

 Rezultatele 291 - 300 din aproximativ 557 pentru PROVOCA.

KALA-AZAR

KÁLA - AZÁR - AZÁR subst . Boală gravă , endemică în regiunile tropicale , provocată de un parazit care se localizează și se multiplică în celulele endoteliale din splină și din ficat . [ Pr . : - la -

 

LĂCRIMOS

LĂCRIMÓS , - OÁSĂ , lăcrimoși , - oase , adj . ( Pop . ) 1. Plin de lacrimi , din care picură lacrimi ; înlăcrimat . 2. Care plânge ușor . 3. Fig . Care provoacă lacrimi ; jalnic , impresionant , de plâns . [ Var . : lăcrămós , - oásă

 

LACRIMOGEN

LACRÍMOGEN , - Ă , lacrimogeni , - e , adj . ( Despre substanțe ) Care provoacă secreția

 

LAPALISADĂ

LAPALISÁDĂ , lapalisade , s . f . Afirmație a cărei evidență naivă provoacă

 

LEȘUI

... LEȘUÍ , leșuiesc , vb . IV . Tranz . ( Reg . ) A provoca

 

LEPTOSPIROZĂ

LEPTOSPIRÓZĂ , leptospiroze , s . f . Boală infecțioasă , comună animalelor și omului , provocată de leptospiră și care se manifestă prin febră , icter

 

LETAL

LETÁL , - Ă , letali , - e , adj . ( Med . ) Care provoacă moartea ; mortal , de

 

LICHEN

LICHÉN , licheni , s . m . 1. ( La pl . ) Grup de plante inferioare ale caror tal este compus dintr - o ciupercă și o algă aflate în simbioză , care cresc pe scoarța arborilor bătrâni , pe ziduri , pe stânci , etc . ; ( și la sg . ) plantă care face parte din acest grup . 2. Boală de piele cu evoluție cronică , caracterizată prin apariția pe piele a unor proeminențe care provoacă mâncărime , prin îngroșarea și pigmentarea excesivă a

 

LIMBRIC

... LIMBRÍC , limbrici , s . m . Gen de viermi paraziți , cu corpul de formă cilindrică , care trăiesc în intestinul subțire al omului și al unor animale , putând provoca

 

LITIGIOS

LITIGIÓS , - OÁSĂ , litigioși , - oase , adj . Care provoacă un litigiu , care este sau poate fi obiectul unui litigiu ori este supus unor discuții în contradictoriu . [ Pr . : - gi -

 

LIZIGEN

LIZIGÉN , - Ă , lizigeni , - e , adj . Care provoacă o disociere sau o distrugere a

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>