Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru IEȘIT

 Rezultatele 291 - 300 din aproximativ 325 pentru IEȘIT.

STAND

STAND , standuri , s . n . 1. Spațiu amenajat cu vitrine , mese , panouri etc . pentru aranjarea , într - o expoziție , într - un magazin etc . , a obiectelor care trebuie expuse . 2. Loc special utilat pentru controlul și încercarea mașinilor noi , ieșite de la montaj . 3. Loc de tragere special amenajat pentru întrecerile de tir . [ Var . : ștand s .

 

STOARCE

STOÁRCE , storc , vb . III . Tranz . 1. A presa , a strânge un lucru pentru a scoate ( o parte din ) lichidul pe care îl conține ; spec . a răsuci în sens contrar capetele unui material textil pentru a face să iasă o parte din lichidul cu care este îmbibat . 2. A scoate , a extrage lichidul , sucul care îmbibă un lucru . 3. Fig . A obține un profit , a lua un bun prin constrângere sau viclenie ; a smulge . 4. Fig . A obține ceva cu mare efort . [ Perf . s . storséi , part .

 

STRANIU

STRÁNIU , - IE , stranii , adj . ( Livr . ; adesea adverbial ) Care iese din comun , care șochează prin aspect , manifestări etc . ; neobișnuit , ciudat ,

 

STRECURA

... sau a face să pătrundă printr - un desiș , printr - un loc strâmt , greu accesibil . 4. Refl . A intra , a ieși sau a se deplasa , a trece pe furiș , fără să facă zgomot și fără să fie observat ; a se ...

 

STRIGĂTOR

STRIGĂTÓR , - OÁRE , strigători , - oare , adj . , s . m . 1. Adj . Care strigă ; fig . care se remarcă , iese în evidență ( mai ales prin aspecte sau efecte negative ) ; izbitor ; evident . 2. S . m . ( Înv . și pop . ) Crainic , vestitor . - Striga + suf . -

 

SUBTERFUGIU

... SUBTERFÚGIU , subterfugii , s . n . ( Livr . ) Mijloc șiret , abil de a ieși

 

SUPERCAMPION

SUPERCAMPIÓN , supercampioni , s . m . Campion care atinge performanțe ieșite din comun . - Super - + campion ( după fr . super -

 

SUPERMAN

SUPERMAN s . n . Persoană cu calități ( fizice ) ieșite din comun ; supraom . [ Pr . : supermén ] - Cuv .

 

SUPLEANT

SUPLEÁNT , - Ă , supleanți , - te , s . m . și f . , adj . 1. S . m . și f . Suplinitor . 2. Adj . ( Ieșit din uz ; în sintagma ) Membru supleant = membru ales sau numit într - un comitet , într - o comisie , într - un organ ( de partid sau de stat ) etc . , care putea înlocui pe titular și care avea drept de vot consultativ . [ Pr . : - ple -

 

SUPRADOTAT

SUPRADOTÁT , - Ă , supradotați , - te , adj . ( Despre copii ) Cu calități intelectuale ieșite din comun . - Supra - + dotat ( după fr .

 

SURPLOMBĂ

SURPLÓMBĂ , surplombe , s . f . Parte a unei stânci suspendată deasupra unui gol ; zid sau parte a unei construcții ieșită în afară , în raport cu

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>