Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CONSTA
Rezultatele 291 - 300 din aproximativ 459 pentru CONSTA.
NANOMELÍE s . f . Anomalie congenitală constând din proporțiile anormal de mici ale unuia sau ale mai multor
NECROFILÍE , necrofilii , s . f . ( Med . ) Perversiune constând în practicarea relațiilor sexuale cu
NECROMANȚÍE s . f . Practică ocultă care constă în invocarea sufletelor morților pentru aflarea
NEFELOMETRÍE s . f . ( Chim . ) Procedeu de analiză constând în măsurarea concentrației unei emulsii , comparându - i transparența cu un preparat
NEFRÍTĂ , nefrite , s . f . Boală care constă în inflamarea
NETEMEINICÍE , netemeinicii , s . f . Lipsă de temeinicie ; spec . viciu al unei hotărâri date de un organ de jurisdicție , care constă fie în greșita sau incompleta stabilire a faptelor , fie în lipsa de motivare , fie într - o motivare contradictorie sau în nefondarea ei pe un articol de lege . - Ne - +
NEVRECTOMÍE , nevectomii , s . f . Operație care constă din tăierea și îndepărtarea unui nerv bolnav sau a unei porțiuni bolnave dintr - un
NÚNTĂ , nunți , s . f . 1. Căsătorie ( religioasă ) ; ceremonial și petrecere organizate cu prilejul unei căsătorii ( religioase ) . 2. Persoanele care iau parte la o nuntă ( 1 ) ; alai , cortegiu de nuntă . 3. ( Reg . ) Datină de sărbătorile Crăciunului , care constă într - un fel de reprezentație imitând nunta ( 1 ) . - Sg . refăcut după pl . nunți ( < lat .
NUTÁȚIE , nutații , s . f . 1. Mișcare oscilatorie periodică a axei polilor Pământului , determinată de atracția variabilă pe care o exercită Soarele și Luna asupra ecuatorului . 2. ( Fiz . ) Una dintre cele trei componente ale mișcării unui corp rigid care are un punct fix și face să oscileze axa de rotație proprie a corpului , apropiind - o și depărtând - o de axa fixă . 3. Mișcare a unor organe ale plantelor , constând în oscilații laterale și în rotiri ale vârfului organului respectiv în jurul axei
OBSERVÁȚIE , observații , s . f . 1. Procedeu al cunoașterii științifice care constă în contemplarea metodică și intenționată a unui obiect sau a unui proces ; observare , cercetare , examinare ; studiu . 2. Remarcă , constatare . 3. Obiecție critică ; p . ext . mustrare , dojană ,
OBSERVÁRE , observări , s . f . 1. Acțiunea de a observa și rezultatul ei . 2. ( Mil . ) Cercetare , supraveghere executată asupra inamicului și a obiectivelor lui , cu ochiul liber sau cu aparate optice , în scopul obținerii unor date . 3. Prima fază a cercetării statistice , care constă în înregistrarea unitară a datelor privind caracteristicile unităților unei colectivități