Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru FĂCUT
Rezultatele 2821 - 2830 din aproximativ 3497 pentru FĂCUT.
... REVELÁ , revelez , vb . I . Tranz . și refl . A ( se ) face
... REVENDICATÍV , - Ă , revendicativi , - e , adj . Care revendică un bun , un drept cuvenit ; care face
... revizuiește , care controlează , verifică aplicarea dispozițiilor legale și normative într - un sector de activitate ; spec . persoană care are calitatea și funcția de a face
REVOCÁRE , revocări , s . f . 1. Acțiunea de a revoca și rezultatul ei ; revocație . 2. ( Jur . ) Desfacere unilaterală a unui act prin manifestarea de voință a persoanei care l - a făcut . 3. Act prin care organul de stat competent hotărăște încetarea calității sale de membru într - un organ
... REZECÁ , rezéc , vb . I . Tranz . A face
... REZERVÁȚIE , rezervații , s . f . 1. ( Adesea urmat de determinarea " naturală " ) Teritoriu ocrotit prin lege , pe care nu se pot face transformări , deoarece în cuprinsul lui se găsesc plante , animale , minereuri sau formații geologice rare , care prezintă importanță din punct de vedere științific . 2. Întindere redusă ...
... REZERVÍST , rezerviști , s . m . Soldat sau ofițer care a îndeplinit serviciul mililar și nu mai face
REZINÁ , rezinez , vb . I . Tranz . A extrage rășina din arborii rășinoși prin recoltarea ei din scurgerile naturale sau din tăieturile făcute
REZISTÉNȚĂ , rezistențe , s . f . I. Faptul de a rezista ; împotrivire , opoziție , apărare împotriva unui atac . II. 1. Calitatea de a fi rezistent . 2. Putere de a înfrunta boala , oboseala , foamea , lipsurile etc . ; calitate a unui organism de a nu contracta o boală contagioasă . 3. Proprietate a unui corp de a suporta , fără modificări în masa lui , acțiunea altui corp sau a unei forțe străine . 4. Forță pe care un conductor electric o opune trecerii curentului și care depinde de materialul din care este făcut conductorul , de grosimea și de lungimea lui . 5. ( Tehn . )
REZONÁNȚĂ , rezonanțe , s . f . 1. Proprietate a unor corpuri sau a unor încăperi de a intensifica și a prelungi sunetele ; răsunet . 2. Stare de vibrație în care se găsește un corp sau un sistem fizic când asupra lui se exercită o acțiune exterioară periodică , cu o frecvență egală ori apropiată cu frecvența proprie vibrației corpului sau a sistemului . 3. ( Med . ) Tulburare de gândire la schizofrenici , caracterizată prin înlocuirea legăturilor de fond ale acțiunilor prin relații verbale , de obicei făcute după asonanță , rimă sau localizare în timp sau
RIȚ , rițuri , s . n . Crestătură liniară făcută pe o foaie de carton sau de mucava pentru a putea fi îndoită mai ușor fără să