Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru URMĂ
Rezultatele 281 - 290 din aproximativ 630 pentru URMĂ.
FEUDALÍSM s . n . 1. Ansamblul raporturilor , întemeiate pe fidelitatea personală , dintre suzeran și vasal . 2. Organizare social - economică care , în concepția materialist - istorică , urmează după sclavagism și precedă capitalismul și în care baza relațiilor o constituie stăpânirea feudală asupra pământului și dependența personală a țăranilor față de stăpânii feudali . [ Pr . : fe -
FIDÉL , - Ă , fideli , - e , adj . 1. Statornic în sentimente , în convingeri etc . ; foarte devotat , credincios . 2. Care reproduce , urmează cu exactitate un model , o normă , un obicei ; care păstrează ( ceva ) întocmai . Traducere
FINÁL , - Ă , finali , - e , adj . , subst . 1. Adj . Care reprezintă sfârșitul , încheierea , care marchează ultima fază ( a unei lucrări , a unui proces , a unei acțiuni , a unui eveniment etc . ) ; care se află în urmă , la sfârșit . 2. S . n . Încheiere , sfârșit al unei acțiuni . al unei întâmplări , al unei lucrări etc . 3. S . f . Ultima fază a unei competiții sportive , a unui concurs artistic , științific etc . cu caracter eliminatoriu . 4. Adj . ( Lingv . ; despre propoziții , complemente , conjuncții ) Care indică scopul ,
FINALMÉNTE adv . În cele din
FIR , fire , s . n . 1. Produs de torcătorie sau de filatură , de formă lungă și subțire , obținut prin toarcerea unor fibre textile ; p . restr . fibră textilă . 2. Sârmă de telefon , de telegraf etc . , alcătuită din două , uneori din trei conductoare subțiri , izolate și de obicei răsucite ; p . gener . orice corp solid în care lungimea este cu mult mai mare în raport cu dimensiunea secțiunii transversale . 3. Șuviță subțire de aur , de argint etc . , de forma unui fir ( 1 ) , folosită la cusături speciale de podoabă . 4. ( Urmat de determinări introduse prin prep . " de " ) Fiecare dintre elementele , de forma unui fir ( 1 ) lung și subțire , care alcătuiesc părul , iarba etc . ; p . ext . exemplar dintr - o specie de plante erbacee de același fel ; ( în special ) floare dintr - o specie de flori de același
... FÍSTULĂ , fistule , s . f . ( Med . ) Canal format accidental sau în urma unei operații , care comunică spre interior cu o glandă sau cu o cavitate naturală ori patologică și care drenează în afară secrețiile acestora ; ulcerație adâncă ...
FLEBÍTĂ , flebite , s . f . Boală care constă în inflamarea peretelui venelor , urmată de obicei de astuparea venei
FLOÁRE , flori , s . f . I. 1. Parte a plantei care cuprinde organele de reproducere sexuată și care are de obicei o corolă frumoasă și variat colorată . 2. Orice plantă ( erbacee ) care face flori ( I 1 ) colorate . 3. Compuse : floarea - soarelui = plantă erbacee cu tulpina înaltă , cu floare mare , galbenă , îndreptată spre soare , cultivată pentru semințele ei oleaginoase ; sora - soarelui ( Helianthus annuus ) ; ( reg . ) floarea - brumei = brândușă ; ( reg . ) floare - domnească = a ) garoafă ; b ) garofiță - de - munte ; floare - de - colț sau floarea - reginei , floarea - doamnei = mică plantă erbacee , cu frunzele albicioase , pufoase și ascuțite , dispuse în jurul inflorescenței , care crește pe crestele stâncoase ale munților ; albumeală , albumiță , edelvais ( Leontopodium alpinum ) ; floare - de - leac = plantă cu flori galbene - aurii , cultivată ca plantă decorativă ( Ranunculus repens ) ; floarea - Paștelui = mică plantă erbacee a cărei tulpină face o singură floare , de culoare albă sau roz ( Anemona nemorosa ) ; flori - de - paie = plantă originară din Australia , cu flori dispuse în capitule de diferite culori , care par uscate ca paiele ; imortele ( Helichrysum bracteatum ) . II. P . anal . 1. Desen , broderie , cusătură în formă de floare ( I 1 ) . 2. Strat de mucegai care se formează la suprafața vinului , a laptelui acru etc . 3. ( ...
FÓRȚĂ , forțe , s . f . I. 1. Capacitate pe care o au ființele vii de a depune un efort , de a executa acțiuni fizice prin încordarea mușchilor ; putere fizică , vigoare , tărie . 2. Tărie , putere . 3. Persoană înzestrată cu putere și cu energie , care acționează intens într - un anumit domeniu de activitate . 4. ( De obicei la pl . și urmat de determinarea " armată " ) Totalitatea unităților militare ale unui stat ; armată . 5. ( Ec . ; în sintagma ) Forță de muncă = capacitatea de muncă a omului , totalitatea aptitudinilor fizice și intelectuale care există în organismul omului și pe care el le pune în funcțiune atunci când îndeplinește o activitate socială utilă ; p . ext . totalitatea persoanelor care dispun de capacitate de muncă . II. 1. Energie existentă în natură . 2. ( Fiz . ; înv . ) Energie . III. 1. Putere de constrângere , violență . 2. ( În sintagma ) Caz de forță majoră = situație în care cineva nu poate acționa sau proceda așa cum ar dori , din cauza unor împrejurări
FÓSĂ , fose , s . f . 1. Cavitate puțin adâncă , mai largă la deschidere decât în adâncime , situată la suprafața unei structuri anatomice . 2. ( Geogr . ; în sintagma ) Fosă abisală , v . abisal 3. ( De obicei urmat de determinările " orchestrei " sau " de orchestră " ) Spațiu aflat sub avanscena unui teatru sau în fața acesteia , destinat de obicei orchestrei ; loja
FOSÍL , - Ă , fosili , - e , s . f . , adj . 1. S . f . Rest sau urmă a unui animal sau a unei plante dintr - o epocă geologică anterioară celei actuale , conservată în straturile pământului . 2. Adj . ( Despre organisme , formații geologice etc . ) Care a existat , care s - a format în trecutul geologic al