Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CARACTER

 Rezultatele 281 - 290 din aproximativ 790 pentru CARACTER.

FIRE

... FÍRE , firi , s . f . 1. Mediul natural ( împreună cu ființele care trăiesc în el ) . 2. Structură psihică și morală a unei ființe ; caracter

 

FIRMĂ

FÍRMĂ , firme , s . f . 1. Inscripție executată pe un zid , pe o placă etc . , așezată la intrarea unui magazin , a unei întreprinderi etc . și pe care este indicată denumirea , destinația , caracterul acestora ; p . ext . placă , panou cuprinzând această inscripție ( adesea însoțită sau încadrată de motive și desene ornamentale , lumini etc . ) . 2. Denumire convențională sub care funcționează o

 

FIXITATE

FIXITÁTE s . f . Starea , caracterul , însușirea a ceea ce este fix ; nemișcare , neclintire ; imobilitate ;

 

FIZIOGNOMONIE

FIZIOGNOMONÍE s . f . Tendință de a determina caracterul omului după înfățișarea lui fizică , îndeosebi după fizionomia lui . [ Pr . : - zi -

 

FIZIONOMIE

... FIZIONOMÍE , fizionomii , s . f . 1. Totalitatea trăsăturilor feței cuiva care determină expresia ei particulară ; chip . 2. Fig . Caracter

 

FIZIONOMIST

FIZIONOMÍST , - Ă , fizionomiști , - ste , s . m . și f . Persoană care are ( sau pretinde că are ) însușirea de a cunoaște caracterul oamenilor după trăsăturile feței lor . [ Pr . : - zi -

 

FLAGRANȚĂ

FLAGRÁNȚĂ s . f . Caracterul a ceea ce este flagrant ; evidență , fapt

 

FLEGMATIC

... FLEGMÁTIC , - Ă , flegmatici , - ce , adj . Cu caracter

 

FLEGMATISM

... FLEGMATÍSM s . n . Caracter

 

FLOARE

FLOÁRE , flori , s . f . I. 1. Parte a plantei care cuprinde organele de reproducere sexuată și care are de obicei o corolă frumoasă și variat colorată . 2. Orice plantă ( erbacee ) care face flori ( I 1 ) colorate . 3. Compuse : floarea - soarelui = plantă erbacee cu tulpina înaltă , cu floare mare , galbenă , îndreptată spre soare , cultivată pentru semințele ei oleaginoase ; sora - soarelui ( Helianthus annuus ) ; ( reg . ) floarea - brumei = brândușă ; ( reg . ) floare - domnească = a ) garoafă ; b ) garofiță - de - munte ; floare - de - colț sau floarea - reginei , floarea - doamnei = mică plantă erbacee , cu frunzele albicioase , pufoase și ascuțite , dispuse în jurul inflorescenței , care crește pe crestele stâncoase ale munților ; albumeală , albumiță , edelvais ( Leontopodium alpinum ) ; floare - de - leac = plantă cu flori galbene - aurii , cultivată ca plantă decorativă ( Ranunculus repens ) ; floarea - Paștelui = mică plantă erbacee a cărei tulpină face o singură floare , de culoare albă sau roz ( Anemona nemorosa ) ; flori - de - paie = plantă originară din Australia , cu flori dispuse în capitule de diferite culori , care par uscate ca paiele ; imortele ( Helichrysum bracteatum ) . II. P . anal . 1. Desen , broderie , cusătură în formă de floare ( I 1 ) . 2. Strat de mucegai care se formează la suprafața vinului , a laptelui acru etc . 3. ( ...

 

FONOLOGIE

FONOLOGÍE s . f . Ramură a lingvisticii care se ocupă cu studiul sunetelor limbii din punctul de vedere al valorii lor funcționale , stabilind sistemele de foneme ale unui idiom și caracterul diferitelor variante ; fonetică

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>