Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru B

 Rezultatele 281 - 290 din aproximativ 460 pentru B.

BĂRĂȚIE

BĂRĂȚÍE , bărății , s . f . ( Înv . și reg . ) Biserică sau mănăstire catolică . - Bărat + suf . -

 

BĂRBĂȚEL

BĂRBĂȚÉL , bărbăței , s . m . Diminutiv al lui bărbat ( I , 2 ) . - Bărbat + suf . -

 

BĂRBĂȚIE

BĂRBĂȚÍE s . f . 1. Faptul de a fi bărbat ; vârsta de maturitate a bărbatului . 2.

 

BĂRBĂȚOI

BĂRBĂȚÓI , bărbățoi , s . m . ( Depr . sau glumeț ) Augmentativ al lui bărbat (

 

BĂRBĂCUȚ

BĂRBĂCÚȚ s . m . v .

 

BĂRBĂTEȘTE

BĂRBĂTÉȘTE adv . 1. Ca bărbații . 2. Cu

 

BĂRBĂTUȘ

BĂRBĂTÚȘ , bărbătuși , s . m . Mascul al unor animale . - Bărbat + suf . -

 

BĂRBIȘOARĂ

BĂRBIȘOÁRĂ , bărbișoare , s . f . Plantă erbacee cu flori galbene , care devin mai târziu albe ( Alyssum minimum ) . - Barbă + suf . -

 

BĂRBIȚĂ

BĂRBÍȚĂ , bărbițe , s . f . 1. Șervețel de pânză sau de mușama care se leagă la gâtul copiilor mici când mănâncă ; bavetă . 2. ( Rar ) Bărbuță . - Barbă + suf . -

 

BĂRBIERIȚĂ

BĂRBIERÍȚĂ , bărbierițe , s . f . ( Rar ) Femeie bărbier . [ Pr . : - bi - e - ] - Bărbier + suf . -

 

BĂRBIUȚĂ

BĂRBIÚȚĂ , bărbiuțe , s . f . ( Rar ) Diminutiv al lui bărbie ; bărbioară . [ Pr . : - bi - u - ] - Bărbie + suf . -

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>