Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru POARTĂ

 Rezultatele 271 - 280 din aproximativ 458 pentru POARTĂ.

MITRĂ

MÍTRĂ^2 , mitre , s . f . ( Anat . ) Uter . MÍTRĂ^1 , mitre , s . f . 1. Acoperământ al capului de formă sferică sau conică , uneori bogat ornamentat , purtat mai ales de arhierei în timpul slujbei religioase . 2. Acoperământ al capului de formă specială la vechile popoare

 

MITROFOR

MITROFÓR , mitrofori , adj . Care are dreptul să poarte mitră ^1 (

 

MOȚAT

MOȚÁT , - Ă , moțați , - te , adj . 1. ( Despre oameni și animale ) Care poartă moț ^1 ( 1 ) , cu moț . 2. Cu vârf ascuțit ,

 

MOCASIN

MOCASÍN , mocasini , s . m . Încălțăminte din piele netăbăcită , purtată de indienii din America de

 

MONOCLAT

MONOCLÁT , - Ă , monoclați , - te , adj . , s . m . ( Bărbat ) care poartă

 

NABAB

NABÁB , nababi , s . m . 1. Titlu purtat de ofițerii superiori ai sultanului sau de guvernatorii musulmani din Iran , Pakistan , India ; persoană care avea acest titlu . 2. Epitet pentru o persoană foarte

 

NABEDERNIȚĂ

NABEDÉRNIȚĂ , nabedernițe , s . f . Bucată de țesătură brodată cu fir pe care este reprezentată scena Învierii , purtată la brâu de arhierei sau de unii preoți la ceremonii . [ Var . : nebedérnică s .

 

NEACCENTUAT

NEACCENTUÁT , - Ă , neaccentuați , - te , adj . 1. ( Despre vocale , silabe , cuvinte ) Care nu poartă accent , care nu este scos în relief . 2. Fig . Lipsit de culoare , de strălucire ; șters . [ Pr . : ne - ac - cen - tu - at ] - Ne - +

 

NEGLIJEU

NEGLIJÉU , neglijeuri , s . n . ( Astăzi rar ) Îmbrăcăminte comodă de casă pe care o poartă femeile

 

NEGUS

NEGÚS , neguși , s . m . Titlu purtat în perioada monarhiei de suveranii Etiopiei ; persoană care avea acest

 

NOMINATIV

NOMINATÍV , - Ă , nominativi , - e , s . n . , adj . 1. S . n . Caz al flexiunii nominale a cărui funcție specifica este aceea de subiect și care este considerat forma de bază a substantivului . 2. Adj . ( Fin . ; în sintagma ) Obligație nominativă = obligație care poartă înscris numele

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>