Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru SCRISĂ
Rezultatele 261 - 270 din aproximativ 420 pentru SCRISĂ.
NUMĂRĂTÓR , - OÁRE , numărători , - oare , subst . 1. S . n . Aparat care servește la numărare . 2. S . m . și f . ( Rar ) Persoană care numără , care socotește , care calculează ceva , care are profesiunea de a număra . 3. S . m . Termen al unei fracții ordinare , scris deasupra liniei de fracție și reprezentând deîmpărțitul operației de împarțire . - Număra + suf . -
NUMITÓR , numitori , s . m . Termen al unei fracții ordinare , scris sub linia de fracție , care reprezintă împărțitorul operației de
OCTÉT , octete , s . n . octeți , s . m . 1. S . n . Formație compusă din opt persoane ( instrumentiști sau cântăreți ) care execută împreună o lucrare muzicală ; lucrare muzicală scrisă pentru această formație . 2. S . n . ( Chim . ) Ansamblu format din opt electroni în stratul periferic al unui atom . 3. S . m . ( Inform . ) Grup de opt biți folosit pentru exprimarea capacității de
OFÉRTĂ , oferte , s . f . 1. Propunere făcută de o persoană altei persoane pentru vânzarea - cumpărarea unor mărfuri , pentru angajarea într - o slujbă , participarea la o acțiune , prestarea unor servicii etc . ; ( concr . ) act , document scris prin care se face o astfel de propunere . 2. Totalitatea mărfurilor destinate consumului , aflate în
... Despre cuvinte , grupuri de cuvinte , silabe etc ) Care se pronunță la fel cu alt cuvânt , grup de cuvinte , silabe etc . , fără a se scrie
... OMOGRÁF , - Ă , omografi , - e , adj . , s . n . ( Cuvânt ) care se scrie
OMOLOGÁ , omologhez , vb . I . Tranz . A confirma , în baza autorității conferite de lege , valoarea sau autenticitatea unui act
ÓPERĂ^2 , opere , s . f . Compoziție muzicală scrisă pentru soliști , cor și orchestră pe textul unui libret dramatic ; reprezentare scenică a acestei lucrări . ÓPERĂ^1 , opere , s . f . 1. Acțiune conștientă îndreptată spre un anumit scop ; rezultat al unei activități creatoare ; lucrare , faptă . 2. Lucrare originală de artă , de știință etc . ; creație (
OPERÉTĂ , operete , s . f . Compoziție muzical - dramatică ușoară , scrisă pentru soliști , cor și orchestră pe un libret cu conținut agreabil , în care cupletele cântate alternează cu cele
ÓPUS^1 , opusuri , s . n . ( Muz . ) Termen care denumește , împreună cu un număr de clasificare , o operă a unui compozitor , potrivit succesiunii cronologice a lucrărilor sale . [ Scris și ( prescurtat ) : op ] OPÚS^2 , - Ă , opuși , - se , adj . 1. Care este așezat în fața cuiva sau a ceva , în partea dimpotrivă ; p . ext . ( despre fenomene , caractere , legi ) care nu se poate împăca cu altul ; contrar , potrivnic . 2. ( Mat . ; despre unghiuri ) Care este așezat , într - o figură geometrică , în fața altui unghi sau în fața uneia dintre laturi ; ( despre laturi ) care este așezat în fața altei laturi sau în fața unuia dintre
ORÁL , - Ă , orali , - e , adj . 1. ( Anat . ) Care se referă la gură , care aparține gurii ; bucal . 2. Care se transmite verbal , din gură în gură . 3. ( În sintagma ) Stil oral = fel de exprimare în scris care imită naturalețea exprimării prin viu