Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru PRIMUL
Rezultatele 261 - 270 din aproximativ 378 pentru PRIMUL.
PIÁTRĂ , pietre , s . f . I. 1. ( La sg . ) Nume generic pentru orice rocă solidă , dură și casantă răspândite la suprafața sau în interiorul pământului ; ( și la pl . ) fragment de dimensiuni și de forme diferite dintr - o astfel de rocă ; p . ext . material fabricat pe cale artificială pentru a înlocui , cu diverse întrebuințări , rocă naturală . 2. ( În sintagma ) Epoca de piatră = prima și cea mai lungă perioadă din istoria omenirii , caracterizată prin utilizarea uneltelor de piatră ( I 1 ) . 3. ( Urmat de determinări care arata felul , întrebuințarea sau modul de prelucrare ) Bucată de piatră ( I 1 ) prelucrată ; obiect făcut dintr - o astfel de bucată . Piatra de moară . 4. Piesă folosită la unele jocuri de societate , confecționată din piatră ( I 1 ) sau , p . ext . , din os , din lemn etc . 5. ( Pop . ) Meteorit . 6. ( Reg . ) Greutate ( de cântar sau de balanță ) . 7. Precipitație formală din particule de gheață , care cade atunci când în interiorul norilor de furtună există curenți ascendenți puternici ; p . restr . fiecare dintre particulele de gheață care formează această precipitație ; grindină . II. P . anal . 1. Crustă de săruri minerale care se depune , cu vremea , pe pereții unui vas în care se fierbe apă sau în care se păstrează lichide . ...
PILIÉR , piliere , - i , subst . 1. S . n . Porțiune dintr - un zăcământ delimitată prin lucrări miniere sau cuprinsă între zone de exploatare . 2. S . m . ( Rugbi ) Fiecare dintre cei doi înaintași din prima linie care încadrează pe taloner într - un meleu . [ Pr . : - li -
PIRÍTĂ , pirite , s . f . Sulfură de fier naturală , de culoare galbenă , cristalizată în sistem cubic , folosită mai ales ca materie primă la fabricarea acidului
PLAGIOCLÁZ , plagioclazi , s . m . Grup de minerale din clasa feldspaților , de culoare albă , cenușie sau albăstruie și cu luciu sticlos , utilizate ca materie primă în industria ceramicii sau ca piatră ornamentală . [ Pr . : - gi -
PLANIFICÁ , planífic , vb . I . Tranz . 1. A întocmi un plan ; a programa , a organiza și a conduce pe bază de plan ; a organiza o activitate , întocmind planul după care să se desfășoare diferitele ei faze . 2. A determina cantitatea de materiale , materii prime etc . necesare unei
PLÁTINĂ , platine , ( 2 , 3 ) s . f . 1. Metal prețios de culoare albă - cenușie , dur , lucios , inoxidabil , foarte maleabil și ductil , foarte rezistent la căldură și la acțiunea acizilor , folosit la fabricarea unor aparate de laborator , a unor instrumente de precizie , a unor obiecte de valoare , în tehnica dentară etc . 2. Nume dat diferitelor piese de mașini care altădată se fabricau din platină ( 1 ) sau care au luciul acestui metal . 3. Laminat semifabricat plat , cu secțiune dreptunghiulară , cu dimensiuni mici , care se folosește ca materie primă la laminarea tablei
PLEISTOCÉN , - Ă , pleistoceni , - e s . n . , adj . 1. S . n . Prima epocă a cuaternarului , caracterizată prin alternanțe de intervale reci cu perioade calde , prin răspândirea în regiunile temperate a unor specii de mamifere ca elefanții , rinocerii etc . și , mai ales , prin apariția omului . 2. Adj . Care aparține epocii pleistocene ( 1 ) , privitor la această epocă . [ Pr . : ple -
POLÚȘCĂ , poluște , s . f . Veche monedă rusească divizionară de aramă , care a circulat și în țările române în prima jumătate a sec .
PRÁCTICĂ , practici , s . f . 1. Practicare , p . ext . deprindere , obicei , rutină . 2. Activitate a oamenilor îndreptată spre crearea condițiilor necesare existenței societății , în primul rând spre producerea și crearea bunurilor materiale și a valorilor culturale ; metodă , procedeu aplicat și verificat efectiv . 3. Exercitare a unei profesiuni , a unei discipline , profesare a unei științe , a unei arte . 4. Aplicare și verificare efectivă a cunoștințelor teoretice dobândite într - un domeniu oarecare . Practică pedagogică . 5. ( Mai ales la pl . ) Ceremonie , manifestare exterioară de
PRECAMBRIÁN , - Ă , precambrieni , - e , s . n . , adj . 1. S . n . Prima eră din istoria Pământului . 2. Adj . Care aparține precambrianului ( 1 ) , privitor la precambrian . [ Pr . : - bri -
PREISTÓRIE s . f . 1. Perioadă din istoria omenirii de la originea omului până la apariția primelor documente scrise . 2. Parte a istoriei care studiază preistoria ( 1 ) . [ Pr . : pre -