Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru PORT

 Rezultatele 261 - 270 din aproximativ 458 pentru PORT.

MASALAGIU

... MASALAGÍU , masalagii , s . m . ( Înv . ) Persoană care purta

 

MASCAT

MASCÁT , - Ă , mascați , - te , adj . 1. Care poartă mască ( 1 ) , acoperit cu mască ; măscuit . 2. Care nu se vede , fiind acoperit de un alt obiect , de un strat de material etc . ; care este ascuns privirilor ;

 

MATINEU

MATINÉU , matinee , s . n . 1. Spectacol care are loc dimineața sau în primele ore ale după - amiezii . 2. ( Înv . ) Rochie de casă pe care o purtau femeile

 

MATRICOL

... sau de stofă pe care se indica școala la care învăța un elev ( și numărul sub care era înscris aici ) și pe care acesta o purta

 

MEȘI

MEȘI s . m . pl . Un fel de încălțăminte fără toc , confecționată din piele subțire și purtată în trecut de bărbați , peste

 

MEDALION

MEDALIÓN , medalioane , s . n . 1. Bijuterie de formă rotundă sau ovală , care încadrează sau închide între două capace o fotografie , o pictură , o șuviță de păr etc . și care se poartă de obicei la gât . 2. Element decorativ de formă circulară sau ovală , folosit în arhitectură , mobilier etc . și cuprinzând un basorelief , o inscripție , un portret etc . 3. Scriere literară în proză de mici dimensiuni , pe o anumită temă , în care sunt schițate trăsăturile fundamentale ale vieții și operei unei personalități , adesea urmată de exemplificări din opera acesteia . [ Pr . : - li -

 

MENAJA

... MENAJÁ , menajez , vb . I . Tranz . 1. A trata pe cineva sau ceva cu înțelegere ; grijă și îngăduință , a se purta bine cu cineva ; a cruța . 2. ( Rar ) A nu irosi în zadar , a economisi . 3. ( Franțuzism ) , A pregăti ...

 

MERGE

... avea curs . 4. ( Despre salarii ) A reveni ( cuiva ) în continuare . VI. A umbla îmbrăcat într - un anumit fel ; a purta

 

MIRE

MÍRE , miri , s . m . Nume purtat de bărbat în ziua sau în preajma căsătoriei

 

MIREASĂ

MIREÁSĂ , mirese , s . f . 1. Nume purtat de femeie în ziua sau în preajma căsătoriei sale . 2. Plantă erbacee cu frunzele verzi - gălbui pe margini și roșu - aprins în centru , cu flori albe și roșii dispuse în spice , cultivată ca plantă ornamentală ( Coleus blumei ) . - Mire + suf . -

 

MITRĂ

MÍTRĂ^2 , mitre , s . f . ( Anat . ) Uter . MÍTRĂ^1 , mitre , s . f . 1. Acoperământ al capului de formă sferică sau conică , uneori bogat ornamentat , purtat mai ales de arhierei în timpul slujbei religioase . 2. Acoperământ al capului de formă specială la vechile popoare

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>