Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru OAMENI

 Rezultatele 261 - 270 din aproximativ 1679 pentru OAMENI.

ȚIPENIE

... ȚIPÉNIE s . f . ( În construcții negative ) Ființă omenească , om

 

ȚOPÂRLAN

... ȚOPÂRLÁN , țopârlani , s . m . Persoană cu apucături grosolane ; om

 

?STA

STA , stau , vb . I . Intranz . I. 1. ( Despre oameni și animale ) A se opri din mers , a rămâne pe loc ; a se întrerupe dintr - o acțiune , dintr - o mișcare , dintr - o activitate etc . ; ( despre aparate , mecanisme , dispozitive ) a se opri din funcționare , a nu mai merge ; p . ext . a se defecta . 2. A rămâne nemișcat într - un loc , a nu pleca , a nu se îndepărta de undeva ; ( despre vehicule ) a staționa . 3. A rămâne într - un serviciu , într - o slujbă , într - o ocupație . 4. A rămâne , a petrece un timp undeva sau cu cineva ; a poposi ; a întârzia , a zăbovi . II. 1. A se afla , a se găsi , a fi într - un anumit loc . 2. A trăi , a viețui ; a locui . 3. ( Pop . ) A fi , a exista , a se afla . 4. A continua să fie ; a dăinui , a se menține . III. 1. ...

 

AȘEZAT

AȘEZÁT , - Ă , așezați , - te , adj . ( Despre oameni și manifestările lor ) Cumpătat , serios , cuminte , chibzuit . - V.

 

ACARIOZĂ

ACARIÓZĂ , acarioze , s . f . Nume dat unor boli de piele contagioase , parazitare ( la oameni și la animale ) , provocate de acarieni . [ Pr . : - ri -

 

ACCESIUNE

ACCESIÚNE , accessiuni , s . f . Mod de dobândire a proprietății , rezultând din alipirea naturală sau prin intervenția omului a unui bun la alt bun mai important . [ Pr . : - si -

 

ACEL

... dem . ( antepus ) ( Arată că ființa , lucrul etc . desemnate de substantivul pe care îl determină se află mai departe , în spațiu sau timp , de vorbitor ) Acel om

 

ACELA

ACÉLA , ACÉEA , aceia , acelea , pron . dem . , adj . dem . ( postpus ) 1. Pron . dem . ( Indică pe cineva sau ceva relativ depărtat de subiectul vorbitor ) Cine e acela ? 2. Adj . dem . ( postpus ) Acel , acea . Omul acela . Casa aceea . [ Gen . - dat . sg . : aceluia , aceleia , gen . - dat . pl : acelora . - Var . : ( Înv . ) acél , acéa pron .

 

ACTINOMICETE

... ACTINOMICÉTE s . n . pl . Grup de microorganisme foarte răspândite în natură , înrudite cu ciupercile inferioare , dintre care unele sunt purtătoare de boli pentru om

 

ACTINOMICOZĂ

ACTINOMICÓZĂ s . f . 1. Boală infecțioasă ( la oameni și la animale ) provocată de anumite ciuperci și bacterii , care se manifestă prin apariția unor abcese cronice . 2. ( În sintagma ) Actinomicoza cartofului = boală a cartofului provocată de bacteria Actynomices scabies ; râia

 

ADOLESCENȚĂ

ADOLESCÉNȚĂ s . f . Perioadă a vieții omului cuprinsă între vârsta pubertății și cea adultă , în care are loc maturizarea treptată a funcțiunilor fizice și psihice ale

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>