Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ALCĂTUIT
Rezultatele 261 - 270 din aproximativ 535 pentru ALCĂTUIT.
JIR s . n . Fructul fagului , alcătuit dintr - o cupă ruginie ghimpoasă care conține două - trei semințe , folosit ca hrană pentru
KIMBERLÍT s . n . Rocă ultrabazică alcătuită din olivină , piroxeni , granat , cromit , adesea cu diamante , formată în coșurile
LĂPTÁȘ , lăptașe , s . n . Unealtă de pescuit alcătuită din una sau mai multe plase legate în formă de sac cu gura foarte
LĂPTÚCĂ , lăptuci , s . f . Plantă erbacee legumicolă ale cărei frunze ( dispuse în formă de rozetă , alcătuind la unele varietăți o căpățână ) sunt comestibile ; salată , marulă ( Lactuca
LÁBIE , labii , s . f . 1. ( Bot . ) Formație caracteristică florilor unor plante alcătuită din petale dispuse sub forma unor buze . 2. ( Anat . ) Element constitutiv al vulvei . [ Pr . - bi -
LÁCĂT , lacăte , s . n . Încuietoare alcătuită dintr - un corp care conține mecanismul de încuiere cu cheia și o toartă care se petrece prin două belciuge ( unul prins în partea fixă și celălalt în partea mobilă a obiectului care trebuie
LAMINÁR , - Ă , laminari , - e , adj . Care este alcătuit din lamele sau straturi
LARINGOSCÓP , laringoscoape , s . n . Instrument alcătuit dintr - o oglindă prevăzută cu coadă lungă , folosit la examinarea
LEMN , lemne ( 2 , 3 ) s . n . 1. Țesut conducător al unor plante superioare , alcătuit din trahee , parenchim și fibre cu lignină , folosit ca material de construcție , drept combustibil etc . 2. Tulpina și ramurile unui arbore ( sau arbust ) tăiat , servind pentru construcții , drept combustibil etc . ; bucată ruptă sau tăiată din trunchiul sau din ramurile unui arbore ( sau unui arbust ) . 3. ( Înv . și pop . ) Copac ,
LIDÍTĂ , lidite , s . f . 1. Exploziv fabricat pe bază de acid picric , folosit în mine . 2. Rocă sedimentară cu granulație fină , de obicei neagră - cenușie , alcătuită mai ales din cuarț și
LÍMBĂ , limbi , s . f . I. Organ musculos mobil care se află în gură , servind la perceperea gustului , la mestecarea și la înghițirea alimentelor , la om fiind și organul principal de vorbire . II. 1. Sistem de comunicare alcătuit din sunete articulate , specific oamenilor , prin care aceștia își exprimă gândurile , sentimentele și dorințele ; limbaj , grai . 2. Limbajul unei comunități umane , istoric constituită , caracterizat prin structură gramaticală , fonetică și lexicală proprie . 3. Totalitatea altor mijloace și procedee ( decât sunetele articulate ) folosite spre a comunica oamenilor idei și sentimente . Limba surdomuților . 4. ( Înv . și reg . ) Vorbă , cuvânt ; grai , glas . 5. ( Înv . ) Prizonier folosit ca informator asupra situației armatei inamice . 6. ( Înv . și arh . ) Comunitate de oameni care vorbesc aceeași limbă ; popor , neam , națiune . III. Nume dat unor obiecte , instrumente etc . care seamănă formal sau funcțional cu limba ( I ) . 1. Bară mobilă de metal , agățată în interiorul clopotului , care , prin mișcare , lovește pereții lui , făcându - l să sune . 2. Fiecare dintre arătătoarele ceasornicului . 3. Obiect de metal , de os , de material plastic etc . care înlesnește încălțarea pantofilor ; încălcător . 4. Bucată de piele , de pânză etc . lungă și îngustă , care acoperă deschizătura încălțămintei în locul unde aceasta se încheie cu șiretul . 5. Lama ...