Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ȚARĂ

 Rezultatele 261 - 270 din aproximativ 587 pentru ȚARĂ.

HAN

HAN ^2 , hanuri , s . n . Local cu ospătărie unde se pot adăposti peste noapte drumeții ( cu caii și căruțele lor ) . HAN ^1 , hani , s . m . Titlu purtat , în evul mediu , de conducătorii mongoli și preluat de suveranii multor țări din Orient ; persoană care avea acest titlu ; han -

 

HARACI

HARÁCI , haraciuri , s . n . Tribut anual pe care țările vasale îl plăteau Imperiului

 

HATIȘERIF

HATIȘERÍF , hatișerifuri , s . n . ( Turcism înv . ) Ordin sau decret emis de cancelaria Porții otomane către marii demnitari ai imperiului și către domnii țărilor românești , purtând pecetea sultanului pentru a fi executat

 

HERB

HERB , herburi , s . n . ( Înv . ) Stemă a unei țări , blazon al unei familii nobiliare

 

HINTERLAND

HÍNTERLAND , hinterlanduri , s . n . 1. Regiune relativ rigidă din punct de vedere tectonic , situată în spatele unui sistem muntos cutat . 2. Teritoriu care gravitează spre un centru economic . 3. Regiune învecinată cu un teritoriu ocupat , folosită ca bază a unor acțiuni expansioniste ; p . ext . coloniile și țările dependente de

 

HRISOV

HRISÓV , hrisoave , s . n . ( În evul mediu , în Țara Românească și în Moldova ) Act domnesc care servea ca titlu de proprietate , de privilegiu etc . ;

 

HUN

HUN , huni , s . m . Persoană dintr - un neam mongolic care , în sec . IV - V , a pătruns până în apusul Europei , trecând și prin țara

 

HUZMET

HUZMÉT , huzmeturi , s . n . ( În evul mediu , în Țara Românească și în Moldova ) 1. Dar omagial , plocon ; p . gener . dar . 2. Slujbă , funcție ; p . ext . rang . 3. Venitul unor dări , ca vinăriciul , oieritul ^1 etc . , sau venitul ocnelor și al

 

IBIS

ÍBIS , ibiși , s . m . Pasăre asemănătoare cu barza , de culoare albă ( Threskionis aethiopica ) sau roșie ( Guara rubra ) , cu cioc lung și curbat în jos , cu penajul alb sau roșu pe corp și negru pe cap și pe coadă , care trăiește în țările calde și se hrănește cu

 

ICHILIC

ICHILÍC , ichilici , s . m . 1. Veche unitate de măsură de capacitate , egală cu 50 de dramuri . 2. Monedă de argint turcească , care a circulat în țările române , în prima jumătate a sec .

 

IERBĂRIT

IERBĂRÍT s . n . Impozit perceput în Țara Românească , în sec . XVII - XVIII , de la negustorii de vite și de la măcelari ; impozit perceput pentru pășunatul vitelor . - Iarbă + suf . -

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>