Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru M

 Rezultatele 251 - 260 din aproximativ 8932 pentru M.

MĂCINIȘ

MĂCINÍȘ , măcinișuri , s . n . Măcinare , măcinat ^

 

MĂCIUCĂ

MĂCIÚCĂ , măciuci , s . f . 1. Bâtă mare , mult îngroșată ( și adesea ferecată ) la un capăt ; chilom ; măciulie . 2. Parte îngroșată și rotunjită a capătului unui ciomag sau , p . ext . , a altor obiecte . 3. ( Bot . ; pop . ) Capsulă . 4. ( Sport ) Aparat de gimnastică , de forma unei măciuci ( 1 ) , cu care se execută exerciții de mobilitate , de îndemânare

 

MĂDUVIOARĂ

MĂDUVIOÁRĂ , măduvioare , s . f . Diminutiv la lui măduvă . - Măduvă + suf . -

 

MĂGĂOAIE

MĂGĂOÁIE , măgăoi , s . f . ( Pop . ) 1. Sperietoare de păsări . 2. Ființă imaginară enormă ( și urâtă ) . ; matahală ; namilă . 3. Fig . Sirenă ( de semnalizare ) . [ Var . : magaoáie s . f . ] - Et .

 

MĂGĂRESC

MĂGĂRÉSC , - EÁSCĂ , măgărești , adj . 1. Care aparține măgarului , privitor la măgar , de măgar . 2. ( Pop . ; în sintagma ) Tuse măgărească = tuse convulsivă . - Măgar + suf . -

 

MĂGĂRIE

MĂGĂRÍE , măgării , s . f . Comportare , atitudine , faptă sau vorbă obraznică , impertinentă ; obrăznicie . - Măgar + suf . -

 

MĂGULEALĂ

MĂGULEÁLĂ , măguleli , s . f . Faptul de a măguli ; vorbă sau gest de măgulire ; lingușeală ; amăgeală . - Măguli + suf . -

 

MĂGULITURĂ

MĂGULITÚRĂ , măgulituri , s . f . Lingușeală ; amăgire , înșelăciune . - Măguli + suf . -

 

MĂGURICĂ

MĂGURÍCĂ , măgurele , s . f . Diminutiv al lui măgură . - Măgură + suf . -

 

MĂICULEANĂ

MĂICULEÁNĂ s . f . ( Pop . ) Măicuță ( 1 ) . - Maică + suf . -

 

MĂIESTREȘTE

MĂIESTRÉȘTE adv . ( Înv . ) Cu măiestrie ; artisticește . [ Pr . : mă - ies - ] - Măiestru + suf . -

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>