Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru LUNG

 Rezultatele 251 - 260 din aproximativ 741 pentru LUNG.

DARIE

... DÁRIE , darii , s . f . Plantă erbacee cu tulpină simplă , cu flori galbene dispuse în spic lung

 

DEȘIRA

... au fost înșirate ( adesea căzând și împrăștiindu - se ) . 2. ( Despre ața înfășurată pe ghem sau despre gheme ) A se desfășura într - un fir lung continuu . 3. ( Despre împletituri sau obiecte împletite ) A se desface , a se destrăma . 4. Fig . ( Despre oameni sau corpul omenesc ) A ...

 

DEȘIRAT

... pe ața pe care au fost înșirate . 2. ( Despre ață înfășurată pe ghem sau despre gheme ) Care s - a desfășurat într - un fir lung continuu . 3. ( Despre împletituri , țesături ) Destrămat , desfăcut . 4. Fig . ( Despre manifestări ale gândirii ) Fără șir ; dezordonat , dezlânat . 5. Fig . ( Despre oameni ; adesea substantivat ) Excesiv de ...

 

DECROȘA

DECROȘÁ , decroșez , vb . I . 1. Tranz . A desprinde ceva care a fost agățat . 2. Refl . ( Despre o mașină electrică ) A se desprinde . 3. Refl . ( Despre strate geologice ) A se deplasa în plan orizontal de - a lungul unei

 

DEFILEU

DEFILÉU , defileuri , s . n . Vale transversală îngustă , adâncă și lungă , cu versanți abrupți , săpată de o apă curgătoare în regiunile

 

DELNIȚĂ

DÉLNIȚĂ , delnițe , s . f . 1. ( În evul mediu , în Țara Românească ) Parte din hotarul moșiei satului care se afla în stăpânirea ereditară a unei familii de țărani ce locuiau în satul respectiv ; jirebie . 2. ( În evul mediu , în Țara Românească și în Moldova ) Parte dintr - o anumită subîmpărțire structurală a pământului satului . Patru delnițe de fânaț . 3. ( Înv . și reg . ) Fâșie îngustă și lungă de teren situată într - o luncă sau pe un delușor ; p . ext . moșie ,

 

DEPRINDERE

DEPRÍNDERE , deprinderi , s . f . 1. Faptul de a ( se ) deprinde . 2. Obișnuință , obicei . 3. Ușurință căpătată de - a lungul timpului într - o îndeletnicire oarecare ; pricepere , destoinicie , dexteritate . 4. ( Rar ) Practică obișnuită într - o îndeletnicire oarecare ;

 

DESPICA

DESPICÁ , despíc , vb . I . 1. Tranz . A tăia , a sparge de - a lungul , desfăcând în două sau în mai multe bucăți . 2. Tranz . și refl . A ( se ) crăpa , a ( se ) spinteca ( pe o anumită porțiune ) . 3. Tranz . A străbate de - a curmezișul ( văzduhul , o mulțime compactă etc . ) . 4. Tranz . Fig . A pătrunde cu perspicacitate un lucru complex ; a analiza , a interpreta , a explica , a dezlega ; p . ext . a expune

 

DESPICAT

DESPICÁT , - Ă , despicați , - te , adj . Tăiat , desfăcut de - a lungul ; crăpat . - V.

 

DIACLAZĂ

DIACLÁZĂ , diaclaze , s . f . Crăpătură formată de - a lungul unui depozit de roci prin presiune sau prin răcire . [ Pr . : di -

 

DIAFIZĂ

... DIAFÍZĂ , diafize , s . f . ( Anat . ) Porțiunea din mijloc a unui os lung

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>