Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru EXECUTAT

 Rezultatele 251 - 260 din aproximativ 508 pentru EXECUTAT.

LANDLER

LÁNDLER , landlere , s . n . Dans național german și austriac , asemănător cu valsul lent ; melodie după care se execută acest dans . [ Pr . :

 

LAVIU

LAVÍU , laviuri , s . n . Mod de a colora monocrom un desen prin tente cu tuș diluat sau cu o culoare de apă ; ( concr . ) desen executat în acest

 

LEȘESC

LEȘÉSC , - EÁSCĂ , leșești , adj . , s . f . art . 1. Adj . ( Înv . ) Polonez . 2. Adj . ( În sintagma ) Rață leșească = rasă de rațe domestice , cu penele albe sau negre , cu carnea gustoasă . 3. S . f . art . Dans popular din Moldova ; melodie după care se execută acest dans . - Leș ^2 + suf . -

 

LOBA

... LOBÁ , lobez , vb . I . Tranz . A executa

 

LOVITURĂ

LOVITÚRĂ , lovituri , s . f . 1. Atingere bruscă și puternică , izbitură ; ( concr . ) zgomot ( puternic ) cauzat de o asemenea izbitură . 2. Fig . Supărare , durere sufletească ; necaz ; neajuns . 3. ( Mil . ) Atac puternic executat asupra inamicului în scopul zdrobirii lui și al capturării armamentului său . 4. ( În sintagmele și expr . ) Lovitură de stat = act de violare a constituției stabilite prin care un grup de persoane preia cu forța puterea într - un stat . Lovitură de trăsnet = întâmplare , vorbă neașteptată . Lovitură de teatru = acțiune , întâmplare bruscă și neașteptată , care șochează , impresionează . 5. ( Tehn . ; în sintagma ) Lovitură de berbec = creștere a presiunii unui lichid dintr - o conductă , produsă prin închiderea bruscă a unei supape . 6. ( Sport ) Ansamblu de mișcări rațional coordonate , folosit pentru manevrarea obiectului de joc , în vederea obținerii unui maxim de

 

LUCRĂTURĂ

LUCRĂTÚRĂ , lucrături , s . f . 1. Fel în care a fost executat un lucru făcut cu mâna ; execuție . 2. Fig . ( Fam . ) Uneltire , intrigă ( împotriva cuiva ) ; lucrare . - Lucra + suf . -

 

LUCRA

... da unui material brut altă formă , făcând din el un obiect oarecare ; a prelucra un material ; a realiza , a executa

 

LUGOJEAN

LUGOJEÁN , - Ă , lugojeni , - e , s . m . și f . , adj . 1. S . m . și f . Persoană născută și crescută în municipiul Lugoj . 2. S . m . și f . , adj . ( Locuitor ) din municipiul Lugoj . 3. S . f . art . Numele unui dans popular bănățean ; melodie după care se execută acest dans . - Lugoj ( n . pr . ) + suf . -

 

LUP

LUP , lupi , s . m . 1. Mamifer carnivor din familia canidelor , cu corpul de circa 150 cm lungime , acoperit cu blană sură , cu gâtul gros , cu capul mare , cu botul și urechile ascuțite și cu coada stufoasă ( Canis lupus ) . 2. Compuse : lupul - bălții = ( Iht . ) știucă ; lup - de - mare = a ) numele unei specii de focă ; fig . marinar experimentat , încercat ; b ) specie de pasăre acvatică de mărimea unui uliu , de culoare brun - întunecat , cu partea ventrală albă în timpul iernii , care cuibărește în ținuturile nordice ( Stercorarius pomarinus ) ; c ) ( Iht . ) lavrac ; d ) pește teleostean marin lung de circa 1 m , cu dinți puternici ( Anarchichas lupus ) ; lupul - vrăbiilor = pasăre cu spinarea cenușie , cu aripile și cu coada negre ; sfrâncioc ( Lanius excubitor ) ; lupul - albinelor = gândăcel carnivor , frumos colorat cu negru , negru - albăstrui și roșu , care trăiește pe flori ( Trichodes apiarius ) . 3. Buștean susținut de o capră deasupra jilipului , folosit ca frână pentru reducerea vitezei lemnelor . 4. ( Text . ; în sintagmele ) Lup amestecător = mașină de destrămat și de amestecat materia primă , care formează amestecul de fibre în filaturile de lână și de vigonia . Lup bătător = mașină de lucru folosită în filaturile de bumbac , care execută destrămarea și curățarea de impurități a bumbacului desfoiat ...

 

MÂZGĂLITURĂ

MÂZGĂLITÚRĂ , mâzgălituri , s . f . Faptul de a mâzgăli ; ( concr . ) scriere , pictură sau desen executate neîndemânatic și murdar ; fig . operă literară sau plastică fără valoare ; mâzgăleală . [ Var . : zmângălitúră s . f . ] - Mâzgăli + suf . -

 

MĂCIUCĂ

MĂCIÚCĂ , măciuci , s . f . 1. Bâtă mare , mult îngroșată ( și adesea ferecată ) la un capăt ; chilom ; măciulie . 2. Parte îngroșată și rotunjită a capătului unui ciomag sau , p . ext . , a altor obiecte . 3. ( Bot . ; pop . ) Capsulă . 4. ( Sport ) Aparat de gimnastică , de forma unei măciuci ( 1 ) , cu care se execută exerciții de mobilitate , de îndemânare

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>