Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CONSTITUIT
Rezultatele 251 - 260 din aproximativ 371 pentru CONSTITUIT.
PLANȘÉU , planșee , s . n . Element de construcție de lemn , de beton armat etc . care servește ca suport pentru fixarea unei mașini , formează partea carosabilă a unui pod , separă etajele unei clădiri ( constituind dușumeaua sau acoperișul )
PLANCTÓN , planctonuri , s . n . Totalitatea organismelor vegetale și animale , în general microscopice , care trăiesc în apă până la o adâncime de 200 m și care constituie hrana peștilor și a altor animale
PLASTILÍNĂ , plastiline , s . f . Material plastic ușor maleabil , constituit dintr - un amestec de caolin , substanțe grase , rășini naturale sau sintetice , colorat cu diferiți pigmenți și folosit la mici lucrări de
PLÁUR , plauri , s . m . Vegetație acvatică compactă , constituită dintr - o acumulare de rădăcini , rizomi de stuf și diverse elemente organice și minerale , care formează insule plutitoare la suprafața apei ; plav . [ Pr . : pla -
PLEN s . n . Totalitatea membrilor unei organizații sau ai unei asociații constituite ; p . ext . adunare a unei asociații la care participă totalitatea membrilor
PLÍTĂ , plite , s . f . Placă de fontă , cu ochiuri acoperite cu rotițe , care constituie partea de deasupra a unei mașini de gătit ; p . ext . mașină de
PLOT , ploturi , s . n . 1. Piesă de contact electric constituită dintr - un cilindru sau dintr - o prismă metalică , fixată într - o placă de material electroizolant sau pe suprafața acesteia , legată la un circuit electric . 2. Placă turnantă la încrucișarea unei căi ferate de
PLUMÚLĂ , plumule , s . f . Parte a embrionului vegetal care constituie rudimentul părților aeriene ale unei
PLURICELULÁR , - Ă , pluricelulari , - e , adj . ( Despre organisme ) Care este constituit din mai multe
POLÉN , polenuri , ( rar ) s . n . ( Bot . ) Pulbere , de obicei galbenă , constituită din grăuncioare microscopice produse de anterele
POLINÓM , polinoame , s . n . Expresie algebrică constituită din mai multe monoame , legate între ele prin semnul plus sau minus ; suma algebrică a mai multor