Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru B

 Rezultatele 251 - 260 din aproximativ 460 pentru B.

BĂIEȚICĂ

BĂIEȚÍCĂ s . m . ( Reg . ; la voc . ) Diminutiv al lui băiat . - Băiat + suf . -

 

BĂIETĂNAȘ

BĂIETĂNÁȘ , băietănași , s . m . Diminutiv al lui băietan . [ Var . : băitănáș s . m . ] - Băietan + suf . -

 

BĂIMĂREANCĂ

BĂIMĂREÁNCĂ , băimărence , s . f . Femeie născută și crescută în municipiul Baia

 

BĂITĂNAȘ

BĂITĂNÁȘ s . m . v .

 

BĂLĂȘTIOAGĂ

BĂLĂȘTIOÁGĂ , bălăștioage , s . f . ( Reg . ) Băltoagă . - Et .

 

BĂLĂBĂNEALĂ

BĂLĂBĂNEÁLĂ , bălăbăneli , s . f . Mers nesigur , mișcare înceată , legănată sau împleticită . - Bălăbăni + suf . -

 

BĂLĂBĂNI

BĂLĂBĂNÍ , bălăbănesc , vb . IV . 1. Tranz . și refl . A ( se ) deplasa într - o parte și într - alta , adesea cu mișcări legănate , șovăitoare ; a ( se ) bălăngăni , a ( se ) bălăngăi , a bălălăi , a se bănănăi . 2. Refl . Fig . ( Fam . ) A se trudi , a se lupta cu cineva sau cu ceva ; a se certa , a se ciorovăi . - Et . nec . sau formație

 

BĂLĂBĂNIT

BĂLĂBĂNÍT^2 , - Ă , bălăbăniți , - te , adj . ( Despre mers , pași ) Legănat ; șovăitor . - V. bălăbăni . BĂLĂBĂNÍT^1 s . n . Faptul de a ( se ) bălăbăni . - V.

 

BĂLĂCĂRI

BĂLĂCĂRÍ , bălăcăresc , vb . IV . 1. Refl . și intranz . ( Rar ) A ( se ) bălăci . 2. Refl . recipr . și tranz . Fig . ( Fam . ) A ( se ) certa , a ( se ) batjocori , spunând ( sau spunându - și ) cuvinte

 

BĂLĂCĂRIE

BĂLĂCĂRÍE , bălăcării , s . f . ( Reg . ) Vorbă injurioasă , trivială . - Bălăcări + suf . -

 

BĂLĂCEALĂ

BĂLĂCEÁLĂ , bălăceli , s . f . Joacă , zbenguială prin apă ( la scăldat ) . - Bălăci + suf . -

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>