Căutare text în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

 

Cuvânt

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ȚARĂ

 Rezultatele 251 - 260 din aproximativ 587 pentru ȚARĂ.

GHETOU

GHETÓU , ghetouri , s . n . Cartier al unui oraș în care erau constrânși să trăiască evreii din unele țări . [ Var . : ghetó s .

 

GHID

... dându - le explicațiile necesare ; călăuză , cicerone . 2. S . n . Carte cuprinzând informații de călătorie , hărți , planuri , îndrumări etc . necesare unui turist pentru orientarea într - o țară , într - o regiune , într - un muzeu etc . 3. S . n . ( În sintagma ) Ghid de unde = mediu ^1 ( 3 ) în care are loc propagarea ghidată a ...

 

GOȘTINĂ

GÓȘTINĂ , goștini , s . f . ( În evul mediu în Țara Românească și în Moldova ) Dare care se percepea în oi , porci sau vaci . - Et .

 

GOT

GOT , goți , s . m . ( La pl . ) Neam germanic , originar din Scandinavia , care prin sec . II a început să migreze spre sud , fiind semnalat în secolul următor și pe teritoriul țării noastre ; ( și la sg . ) persoană aparținând acestui

 

GRĂNICER

GRĂNICÉR , grăniceri , s . m . Militar instruit pentru pază la granița unei țări ; cordonaș . - Graniță + suf . -

 

GREGORIAN

GREGORIÁN , gregoriene , adj . n . Calendar gregorian ( În sintagmele ) = calendar întocmit la sfârșitul sec . XVI din ordinul papei Grigore al XIII - lea și adoptat în prezent de toate țările Europei . Cânt gregorian = cânt liturgic folosit în Biserica romano - catolică . [ Pr . : - ri -

 

GRENADIER

GRENADIÉR , grenadieri , s . m . 1. Soldat infanterist care acționa cu grenada ( 1 ) . 2. ( În vechea armată a unor țări ) Soldat infanterist dintr - o unitate de elită . [ Pr . : - di - er . - Var . : ( 2 ) grenadír s .

 

GRIMEA

... GRIMEÁ , grimele , s . f . ( Reg . ) Basma cu care femeile ( de la țară

 

GULDEN

GÚLDEN , guldeni , s . m . 1. Monedă de aur sau de argint , care a circulat în mai multe țări din Europa . 2. Principala unitate monetară din Olanda ;

 

HAIDUCIE

HAIDUCÍE , haiducii , s . f . 1. Luptă armată a unor cete de haiduci ( 1 ) împotriva asupritorilor , frecventă la sfârșitul evului mediu în țările românești și în Peninsula Balcanică . 2. Viață sau îndeletnicire de haiduc ( 1 ) . 3. Purtare , deprindere de haiduc ( 1 ) . - Haiduc + suf . -

 

HAN

HAN ^2 , hanuri , s . n . Local cu ospătărie unde se pot adăposti peste noapte drumeții ( cu caii și căruțele lor ) . HAN ^1 , hani , s . m . Titlu purtat , în evul mediu , de conducătorii mongoli și preluat de suveranii multor țări din Orient ; persoană care avea acest titlu ; han -

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>